imi place mirosul de ploaie pe asfaltul incins... senzatie de trecuturi spalate, de inceputuri curate...un moment de respiro...de pace...o melodie faina si nici un gand...
si in acelasi timp melancolie...dor de vremuri mai simple, de lipsa de griji...de copilaria vietii la tara...de mirosul de pamant la primii stropi de ploaie...de noi in picioarele goale la strada, setosi de vantul prevestitor de furtuna....de caisul din curte...
din cand in cand e nevoie de o ploaie de vara...de mai putina agitatie, de liniste, de calm, de nepasare...de mine...nu cea de acum sau din viitor... de mine cea in picioarele goale, la strada, asteptand ploaia....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu