Dintr-un motiv sau altul, ieri, la inmormantare, n-am intrat in biserica...am stat in curte pe o banca...atata liniste a putut sa-mi inspire jumatatea accea de ora...intrezariri ale calmului copilariei...un cocos pe fundal si 2 babe care sporovaiau langa mine...alte mirosuri, alte sunete....alte lumi...intrezariri doar, bucatele de sentimente si senzatii dar totusi ceva...
lucrurile in esenta lor nu ne apartin, isi schimba stapanii si locatia, isi schimba forma, in perceptia noastra sau in realitatea general acceptata, sunt orice mai putin statice...doar sentimentele care ne sunt induse de obiecte ne apartin, in afara timpului si al spatiului...tot ce recunoastem este din prisma senzatiilor induse...nimic din lumea aceea nu imi mai apartinea in realitatea de azi, de ieri...dar intrezarirea sentimentelor de atunci le transforma cumva pe toate in proprietatile mele, protectoarele amintirilor mele...
Un comentariu:
imi place sa te citesc..
Trimiteți un comentariu