...în sensul plăcut, dacă există așa ceva. Toate au mers încet, foarte încet astăzi. Mai ales eu. Până și ceasul parcă a sunat mai încet, de două ori mai încet. M-am mișcat încet, copăcel-copăcel...mi-am spălat dinții dinte cu dinte, gândindu-ma aiurea...la toate, la nimic....nu m-am grăbit când mi-am încălțat tenișii...i-am invitat la o cafea, le-am zis să nu-și facă probleme că s-au mai uzat...să nu fie complexați că au fost doar 7 euro, că mie mi-s dragi, că m-am chinuit mult să mă obișnuiesc cu ei, prea mult să renunț atât de ușor...am ajuns târziu la lucru, târziu la masă...neuronii pur și simplu au fost în grevă, au evitat contactul vizual...așa că acum beau a doua cafea, care parcă miroase a budincă și ascult...
Come away with me....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu