luni, 28 februarie 2011

Postare neoriginală

...cu gagicile la Paris...o să vorbim mult...o să ne îmbătăm...o să râdem sănătos...o să mergem la cumpărături...o să fim gălăgioase ca niște gâște veritabile...o să ne facem faine (nu că n-am fi)...o să clubărim...o să fie mirific...un nou sfârșit...un nou început...ordinea lor este aleatorie...iluzie sau nu, nu prea are importanță...e fain să ai la ce visa...măcar în pauze...

Florence The Machine - Dog Days Are Over

miercuri, 23 februarie 2011

Femei...

Intru astăzi într-un magazin de pantofi (pentru că ieri mi-a plăcut ceva în altă parte dar cum deciziile nu-s punctul meu forte...probleme...cu capul) și mă lovește frontal, lateral și de sus vocea unei domnișoare...instant mi-a venit să las ușa să mă lovească la ieșire...dar cum aveam și eu pornirile mele femeiești...am dat o tură rapidă...între timp don”șoara: vaaaaaaaai...ce pantofiooori frumooooși...dar n-am bani...iuuuuubi, iuuuubi al meu trebuie să mi-i ia....vaaaai...trebuie să vorbesc cu iuuubi...și ce voce frate...toată miorlăită și pițigăiată...moartea pasiunii...fata era bunicică așa, dar nu cât să merite mai mult de 1 cămilă și în nici un caz o viață cu așa un sonor la imaginea video...auauau pentru mine cea mai mare fericire e să primesc papuci...vaaai iuuubi al meu îmi cumpără papuci...5 secunde mi-a fost milă de iubi...dar mi-a trecut... adevărul e că de obicei oamenii se merită unii pe alții...echilibru sau prostie...tot acolo duce...

...eu am revenit la primul magazin, cel de ieri și mi-am cumpărat niște cizme în care arăt ca motanul încălțat...nu m-am hotărât încă dacă în sensul rău sau bun (există așa ceva?!)...


aaahhhh...și că tot am denumit postul după cum se citește...ați observat cum femeile la volan (doar unele, nu toate...nuuu, nu voi fetele mele...voi vă descurcați...mai tot timpul :*), când trebuie să facă dreapta, spre exemplu, nu se concentrează la prea multe lucruri...adică se asigură să nu le vină mașini din stânga...pietonii dă-i naiba...problema lor că-s niște idioți și vor să treacă pe trecere...era să mă calce o doamnă astăzi...buuun...că bărbații pe de altă parte consideră semnalizarea ca fiind supraevaluată...

Che Guevara și Casa de Asigurări de Sănătate

O fost musai să merg la CAS să rezolv niște treburi....așa că m-am dus...ieri...și dusă am fost vreo 5 ore...Cum se petrece toată treaba?! Păi îți iei un număr și te așezi pe niște scaune (asta dacă ești norocos) și te tot uiți ca prostul la 3 chestii: acvariul în care lucră doamnele de-ți spun cât trebuie să plătești în România pentru lipsa serviciilor medicale (pfuai cât de mult îți dorești să ajungi odată în afurisitul ăla de acvariu), monitorul pe care se afișează numerele de ordine și un televizor la care tot vezi știrile de pe realitatea și cel mai important, cum trece timpul pe lângă tine...jumătate de oră, 1 oră, două, trei....simți că o iei pe ulei...trei și un sfert, și 20, trei jumate....patru?!?!? Și dacă ai avut înclinații culinare cel puțin îndoielnice în copilărie și ca rezultat al acestora ești norocos ca adult...intri și tu în acvariu după vreo 4 ore jumate....cea mai mare realizare...mai ales că erai deja în punctul în care te gândeai cum să inunzi acvariul ăla doar ca să-i vezi cum fug ca șobolanii de pe corabie....

buuuun...am intrat, m-am așezat, am expus problema...

doamna: Ați adus actele alea și alea?
eu: mnu...trebuia?
ea: da, cum să nu trebuiască?!?! eu nu știu ce să facem acum fără actele respective...
...eu mă uit disperată și pe punctul de a-mi smulge părul și a renunța definitiv la rezolvarea problemei...și zic: mda...până la urmă nu au fost decât 4 ore...ce-i aia?
ea: 4 ore? de ce ați stat atât?
...eu mă uit tâmp și mă întreb dacă e o întrebare capcană care până la urmă îmi va permite să fiu una dintre persoanele norocoase care plătește la stat fără a avea beneficiu...o daaaa
ea: eu mi-am învățat fiul niciodată să nu stea la coadă...niciodată...
...eu tot tâmpă, fără a spune vreun cuvânt...
ea: de ce să stai la cozi? suni la televiziune...să vină ăia să vadă...faci ceva...nu stai așa ca prostul la cozi...
...eu nu știu dacă să râd, să plâng sau să ascult revoluționara de 45 de ani, blondă, tunsă scurt și cu unghii roșii cu pietricele aplicate...așa că mă uit în continuare...tot tâmp și întreb timid: și să tot sune cineva în fiecare zi la televiziune? ce televiziune ar tot veni?
ea: eu fac tot ce pot...vorbesc cu conducerea...dar degeaba...crezi că mie mi-e ușor???
eu (în speranța că nu se oprește totuși din făcutul actelor mele): nunu, vă cred...cum să vă fie???
Che (aka doamna, aka ea): în fiecare zi, în fiecare zi mă rog pentru o minune (uite cum Bitman nu-i singurul)...să ne cucerească cineva...otomanii, nemții...să explodeze o bombă...să se întâmple ceva...
eu: dar de ce s-ar lega nemții la cap? (că totuși nu-mi dă nici mie naiba pace....mai ales că a început să mi se pară amuzantă situația).
Che: dada, așa-i...dar uite cum și tineretul ăsta nu face nimic...stă așa aiurea la cozi și nu face nimic...păi cine să facă atunci?...
....eu...iar mută...pentru că are și tanti asta dreptate...mulțumesc frumos pentru acte, par că am înțeles care e soluția și plec...după 4 ore jumate de așteptat și o tanti revoluționară, plec destul de confuză și așteptând (nu la coadă) o minune...

Tracy Chapman - Talkin' About Revolution

vineri, 18 februarie 2011

Pe bune...?

Serios? Intră o gagică într-un restaurant în miezul zilei, merge la wc, o urmărești, o aștepți să iasă...și în timp ce o aștepți îți admiri ditamai burdihanul în oglindă, iar când iese...Scuză-mă te rog...ea: Da?!...tu: Ești din Brașov? (asta în măsura în care acțiunea se desfășoară în Brașov)...ea: Nu (chiar dacă stă în Brașov de peste 10 ani)...tu: Nu?...ea: Nu....și cum nu mai ai nimic de zis, pleacă...pleci și tu că doar deh...nu-ți trebe la baie, iar când te așezi la masă amicul tău treningar te întrebă destul de tare încât să audă și ea: Na?

Nu pe bune acum, serios...cum naiba și de ce?
Știu, știu, nu e ușor să te bagi în seamă...nu există o rețetă...dar dacă ești un grețos, verifică și tu publicul țintă înainte să o inviți în Maximia (copyright M), să te oferi să-i vezi garsoniera, frigiderul, să-i repari buda, plimbi cățelul și așa mai departe...

marți, 15 februarie 2011

Fetele mele...

...faceți-vă cadou câte un masaj din când în când...medicinal, de relaxare, cum vreți voi, numai în miere să nu fie că e horror cum te lipești după, până ajungi la vreun duș ceva...bleax...
Revenind la masajul ăsta...ați văzut episodul ăla din Friends când Phoebe îi face masaj Monicăi?...deci dadada deci deci (cartonaș galben pentru că am folosit din nou expresia asta)...masajul poate fi una dintre cele mai senzuale experiență ever (senzual diferit de sexual aici)...

dacă-l face o gagică e...ok....doar că riscul e mai mare să aibă mânuțe mici și reci și să simți că de fapt te înțeapă și nu că te masează...

dar dacă-l face un domn...un pic de ulei pe spate și două mâini mari și calde care te masează...cu forță și pricepere, că fără pricepere...și Lenny Kravitz pe fundal...mhm mhm mhm...te doare așa un pic, dar nu te-ai dus acolo pentru mângâieri....și simți cum ți se relaxează toți mușchii, cum iese toată încordarea din tine...e ca și cum ai mânca două tablete de ciocolată, o budincă și o înghețată, dar fără sentimentul de vinovăție...

nu, nu vrei nici un final la alegere...masajul e tot ce contează...nu există decât cele două mâini (cam ca în familia Adams, dar fără elementul macabru)...și nu te mai interesează nimic...după, mulțumești frumos, te îmbraci, plătești și pleci....cam ca la curve :))

Adăugire: Pe principiul excepțiilor ce confirmă regula, dar mai ales pentru că am fost certată și amenințată, trebuie să menționez faptul că am o prietenă de făcea masaje la un moment dat. Apăi și fata asta avea niște mâini care reușeau să scoată și untul din tine. Și se agita toată...pentru ea era un fel de aerobic mă gândesc, cel puțin așa părea...la cât transpira. Mă rupea, iar la sfârșit, ca bonus, îmi oferea un masaj facial. Să vezi numai cum uitam imediat de durere și torceam de zor. După toate astea eram ca de plastilină. Putea să ia orice din casă, că nu-mi mai păsa. Așa unei masseuse îi iert faptul că e femeie :).

duminică, 13 februarie 2011

Că bine le mai zice doamna asta...



...știe ea ce știe...
...iar eu le doresc tuturor celor îndrăgostiți să nu aibă vreodată nevoie de magicieni și electricieni pentru a păstra magia și scânteia...

duminică, 6 februarie 2011

Toddlers and Tiaras sau cât de idioată să fii...

...ca mamă să-ți trimiți copilul de 3-4 ani la concursuri de frumusețe? Cât de frustrată de eșecul vieții tale de căcat și de felul în care arăți? Ok, ai fost grasă, șchioapă, cu dinții strâmbi și cocoașă în liceu și tu de fapt ți-ai dorit foarte mult să fii printre fetele populare (a nu se înțelege de aici că am fost populară...au contraire mon frère), dar de ce, de ce îți bați joc acum de copilul tău? Nu zic să îi citești din clasicii ruși sau să faci cu el matematici speciale doar pentru că unii au zis că asta e vârsta de maximă acumulare, dar nici nu lua soro fierul de călcat și dă-i cu el pe circumvoluțiunile copilului...
Ce viață îi oferi dacă la 3 ani ea merge deja la solar, își pune măști pe față, se machiază și se comportă ca o prințesă? Dacă până la urmă nu-i așa de frumoasă cum o vezi tu, va mai putea face și altceva în viață sau își va lua zilele, se va prostitua sau va deveni alcoolică?!
Și de ce, de ce se uită oamenii la emisiuni care prezintă așa ceva??? Pentru că altfel nu-mi explic de ce s-ar produce porcării de genul ăsta...(vezi Travel and Living)...dar staaai...nu consumăm noi orice căcat de emisiune, de la reality show-uri la înmormântari live?...uite îndobitocirea...deci dadada deci da...deci deci...