O obsesie muzicală...

...a day....keeps the troubles away...sau din contră...oricum îmi place Florence asta, iar versurile sunt chiar...



P.S. - Fac urticarie când o văd/aud pe lady gaga...și mai nou, la orice videoclip te-ai uita pe YouTube, la sfârșit apare ea...bleax...

Cu gagicile la Paris

...da...a fost exact de ce aveam nevoie: 3 zile cu prietene bune, departe de casă...

...de unde a pornit toată mișcarea asta de trupe?!...păăăi....eu am împlinit vârsta mirifică de 30 de ani (da, da știu...apogeul existenței mele...ce-i mai frumos de acum urmează și așa mai departe), iar Junioara 25...și sor-sa, pretenă bună cu mine (s-a lipit de mine ca scaiul în anul 1 de facultă...deși eu eram o sălbatică....și oricât am dat din coadă, acolo a rămas....și-i sunt veșnic recunoscătoare pentru asta) ne-a făcut cadou bilete de avion la Paris...să ne vedem și noi că trecuse ceva timp...trupe: 2 gagici în Paris...noi 2 din România și încă una din sudul Franței....

....buuun...zis și făcut...curios dar am reușit și să stabilim destul de repede data evenimentului și așa că la începutul lui martie, ne-am urcat fain frumos în avion și duse am fost...

...copăcel, copăcel...bine, repede ca Speedy că doar era avion și nu căruță...am ajuns la aeroportul Bauvais...un fel de termopănărie la 1 oră și ceva de Paris...luat autobuz...ajuns în Paris....unde, din fericire, a venit Sorela să ne culeagă (bine că nu am fost singură și nu a trebuit să hoinăresc ca bezmetica după metrou pe o vreme de căcat, cum am auzit eu că i s-a mai întâmplat uneia la un moment dat)...ne-a luat bagajele și ne-a lăsat pă centru....

...cum ne cam chiorăiau mațele mie și Junioarei, ne-am așezat la o masă, am comandat meniul zilei și am așteptat cu un pahar de cola în față....maaare, mare greșeală faptul că am comandat vită....auauauau....am uitat cumva că în Franța dacă nu zici că vrei scrum carnea...ți-o aduc în sânge...și nu așa....râuri, râuri...când bagi cuțitul redecorezi pereții....(eu încă o bănuiesc pe Junioara de un blestem ceva, că nu am lăsat-o să mănânce la MacDonalds)...ca niște doamne veritabile care comentează doar când nu trebuie, am tăcut și am mâncat cartofii prăjiți...și ne-am dus la Mac de ciudă....să ne luăm maaacar o cafea...

în rest...vizite...poze....până ne-a strâns de pe coclauri Sorela, ne-a dus la ea acasă unde ne aștepta a patra gagică, autointitulată F.O.C.A.....ne-am făcut duș și am plecat la gară să așteptăm Sudica....cum ne place, place, place să mai facem și surprize, ce ne-am gândit noi?! Hai să facem afișe cu numele ei, să cumpărăm flori și bere (pentru ea și pentru noi...ce naiba, că doar dura drumul până la gară 1 oră)...și am pornit...

....fain era să o așteptăm pe peron, pregătite așa cum eram....dar am omis un mic detaliu: faptul că suntem femei și că ne-am putea pierde în gară...în apărarea noastră: aia nu-i gară frate...e aeroport....într-un final ne-am regăsit toate...e fain și dacă nu iese totul cum plănuiești...iar la întoarcere în mașină erau oje și cutii de bere goale (bine...3 cutii mici de Heineken la 4 femei)...cum e fain la niște gagici de se respectă din când în când....

restul weekend-ului...am vorbit mult de tot....am dormit puțin...am umblat ca zăbăucele...nu prin muzee și biserici cum ar fi vrut Junioara, ci prin magazine și cafenele....am mâncat jimychanga...am văzut Louvre-ul de afară...la fel Notre Dame...ne-a înghețat și ultima fărâmă de suflet în vârful turnului....franțuzoaicele ne-au învățat ceva cuvinte noi: văgăună, cățălărie....ce mai...iureș...

nu ne-am îmbătat și nici la gisco nu am ajuns, cum o fost planul, chiar dacă ne-am cărat cu noi accesorii...poate ne-am maturizat...sau poate am lăsat-o pe data viitoare...

dă vis...

Apartenenţa la un grup vulnerabil:

....o parte dintr-un chestionar pe care a trebuit să-l completez...

...șiiiii F.O.C.A., dacă am fi femei, am avea drepturi?
....mmmmmmmmmmmm nu.
....dar țățe mari?

Cimitirul sentimentelor

...vorbeam zilele trecute cu un prieten și l-am întrebat dacă există ceva asemănător cu cimitirului elefanților, dar pentru sentimente...un loc unde se duc sentimentele să moară...

el mi-a răspuns că nu, nu există...pentru că ar fi prea ușor să existe...am afla unde este, am merge să dezgropăm sentimentele și să încercăm să le resuscităm...

în realitate sentimentele mor pe drum...orice fel de drum...drumul la supermagazin, la lucru, acasă...pe toate drumurile câte un pic...îndeajuns încât să nu știm unde să le căutăm...și uite așa încetăm să mai credem în basme, iar legendele de tipul cimitirului elefanților își găsesc propriul loc de veci...

Sărbătoresc...

...cu un pahar de vin existența nimicului în toate formele lui și faptul că până la urmă totul se reduce la...nimic...

omfg...omfg...

ce-i frate cu toate prescurtările astea?!...da, pot înțelege un brb...că doar cu toții o mai frecăm pe mess la lucru și se poate întâmpla chiar să trebuiască să facem câte ceva....dar restul???
FYI
lol
c f?
...și astea sunt chiar ok...față de favoritul meu...LMA...mă scoate atât de tare din sărite că nu-mi mai găsesc butonul de reset...cum naaaaiba? LMA? dar ce s-a întâmplat cu clasicul La mulți ani?! nimeni nu cere dedicații sau pseudo-poezii care să înceapă cu fie ca...dar un La mulți ani?!
...și atunci mai e si MDDT...dacă ți-e dor de ea frate și nu te ascunzi în budă să nu te prindă prietena, păi scrie-i un mesaj normal sau sun-o...că riscul e ca ea să-ți răspundă cu SMS...dacă o duce un pic capul...

wtf?...a înnebunit lumea?

De 8 Martie...

...le doresc tuturor gagicilor o primăvară numai ghiocei și zâmbete...și le rog mult, mult de tot o chestie: Nu vă faceți prietenii, soții, amanții să vă care florile pe care vi le aduc...poșetuțele cu atât mai puțin...pe bune că nu-s așa de grele și e ok să le rămână și lor un pic de coaie ;)

E ok să fii fair play?

...dacă ai fost crescut de părinți/bunici și nu de tembelizor și ca urmare ești old school ca superstarurile, nu prea ai de ales...asta e...o să cam fii un fraier, o să te consumi aiurea pentru toate prostiile și toți proștii și nu o să ai prea multe de câștigat în viață...dar până la urmă curvă poți să devii oricând...sau?!