joi, 23 august 2012

Nu știu nici măcar să fug bine

Luni dimineață, la cafea cu G:

- Să vezi G în ce situație m-am băgat ieri... Fiind duminică, mi-am tras picioare-n cur și într-un târziu am ajuns la bazin. Plictisitor singură, ce-i drept, dar mai bine decât să las marele alb să crească necontrolat. Acolo, la vestiar, o puștoaică de vreo 10-11 ani se echipa. Părea singură și profesionistă. Dar și eu par profesionistă până intru în bazin. Ea chiar era. Înota ca un pește. Eu ca o broască șchioapă. La o un moment dat o aud, din partea cealaltă a bazinului: Lasă-mă-n pace! Nu auzi că nu vreau!? Mă uit să văd la cine țipă. Era un domn ciudat pe care îl văzusem vorbind singur în bazin cu 10 minute în urmă. Îmi trece un gând ciudat prin mintea mea încă îmbibată de atmosfera din Lolita, pe care o terminasem de citit cu doar câteva zile înainte. Mă gândesc că o avea necazuri copilul. Cine știe ce ciudat... Până să mă gândesc dacă să mă bag sau nu, mă trezesc că mi-a și ieșit din gură un: Te pot ajuta cu ceva? Ești în regulă? Fata se uită tâmp la mine. Domnul: De ce să o ajutați? Sunt tatăl ei. Lucrați aici? Eu: Nu. Mi s-a părut doar o situație mai ciudată. El: Vă mulțumesc că aveți grijă. Dar s-a întâmplat să fie probleme? Ce vi s-a părut mai exact ciudat? Eu: Nu știu de alte probleme. Pur și simplu ceva nu mi se părea în regulă. Îmi cer scuze pentru interveție. Continui să înot, rușinată că m-am băgat în treburi familiale. Mai fac vreo 2 ture și ajung iar în acelați colț cu el: Fiica mea se miră cum de nu v-ați dat seama că suntem neamuri. Spune că semănăm bine. Încă o dată vă mulțumesc că ați intervenit. Eu: Nu am observat asemănarea. Probabil din cauza ochelarilor de înot. El: Da, da, cu ochelari și cu cască nu se vede prea bine. Eu: Mda. Continui să înot. După încă vreo 2-3 ture, mă prinde iar: Dar spuneți-mi, vă rog, ce vi s-a părut ciudat. Eu, sătulă de discuția asta: A fost instinctiv. Îmi cer din nou scuze. O zi bună. Ies din bazin și-mi doresc să ies cât mai repede de acolo. Cât de penibil! Am rămas cu o senzație bizară: rușine și în același timp... De ce atâta curiozitate din partea domnului?!
Vai G, de unde naiba am instinctele astea?! Parcă-s un cocoș pricăjit, sar la bătaie, dar nu știu nici măcar să fug bine...

Niciun comentariu: