luni, 28 ianuarie 2013

Prea mult virgule și ghilimele ”orale”

Dacă simți că se lasă de o cacofonie orală de toată splendoarea, ai două variante: reformulezi și o driblezi, sau pur și simplu o lași așa cum e. Băgatul unei virgule în timp ce vorbești este ca și cum ai ai face caca și ai semnaliza treaba asta. Nu deschizi geamul să se aeriească, dar dai din greu cu spray de budă, să miroasă a mere cu căcat și mai și spui: nu eu, nu eu, când tu tocmai ce ai ieșit din baie și nimeni nu te-a întrebat nimic.
Utilizarea excesivă a ghilimelelor este o altă treabă de mă scoate din circuit. Și problema e că aici se pare că-s și mai multe variante: scris (de parcă am scrie cu toții lucrări de doctorat, să riscăm să fim acuzați de plagiat!), oral (stai frumos la tine la birou și auzi de cel puțin 2 ori într-o conversație telefonică, aceeași: ”cu glilimelele de rigoare”) și....da, da, gesticulat (aici chiar nu am cum să exemplific). N-ai ce să-și dorești mai mult. Pur și simplu n-ai ce!

Sursa poza

miercuri, 16 ianuarie 2013

Nu te plânge că ești călcat în picioare

din moment ce te faci preș... (de la o prietenă citire). Valabil profesional și personal (mai tristă a doua variantă, în opinia mea).

Urăsc din tot sufletul zăvorancănenile, emisiunile ieftine care ne poluează mințile transmițând manifestări precum spălatului chiloților murdari în public, vomitatul colectiv și alte bălăcăreli de genul, dar asta nu presupune inexistența limitelor și ingurgitarea căcaturilor fără drept de apel.

duminică, 6 ianuarie 2013

Sfârșitul lumii

De câte ori mă uit la emisiuni în care oamenii se pregătesc pentru sfârșitul lumii (și mă uit la ele pe National Geographic, nu OTV), mă întreb dacă domnii respectivi, care-și procură arme, petrec mult timp să capete dexteritate cu ele, au măști de gaze prin casă, locuri secrete cu provizii prin pădure, oare ei o să moară frustrați la bătrânețe?! Atâția și atâția ani, nervi, bani și energie. Ca în bancul cu domnul care a renunțat la toată distracția ca să procreeze, în ideea că o să aibă pe cineva să-i aducă apă pe patul morții și când colo, la momentul respectiv, lui nu-i e sete. Ca să vezi! Eu știu că probabil voi fi prima victimă în caz de ... aproape orice... dar în cazul unei calamității, invazii extraterestre sau terestre, sunt atât de multe chestii care trebuie să se alinieze doar ca să ajungi la masca de gaze care este în bucătărie sub chiuvetă, încât nu știu dacă merită irosiți ani întregi să menții țeava puștii curățată sau să capeți dexterități de Tarzan.
Dar cum e aia, cine râde la urmă... Eu clar am râs la început.