vineri, 18 martie 2011

Cimitirul sentimentelor

...vorbeam zilele trecute cu un prieten și l-am întrebat dacă există ceva asemănător cu cimitirului elefanților, dar pentru sentimente...un loc unde se duc sentimentele să moară...

el mi-a răspuns că nu, nu există...pentru că ar fi prea ușor să existe...am afla unde este, am merge să dezgropăm sentimentele și să încercăm să le resuscităm...

în realitate sentimentele mor pe drum...orice fel de drum...drumul la supermagazin, la lucru, acasă...pe toate drumurile câte un pic...îndeajuns încât să nu știm unde să le căutăm...și uite așa încetăm să mai credem în basme, iar legendele de tipul cimitirului elefanților își găsesc propriul loc de veci...

6 comentarii:

Ciprian Măceşaru spunea...

Imi place. Din cate stiu cimitirul elefantilor e doar un mit, dar metafora ta e frumoasa. Apoi, se spunea ca nimeni nu stie unde se gasesc aceste cimitire ale elefantilor, asa ca nu ai dreptate cand spui ca am gasi usor cimitirul sentimentelor. Uite cum as face textul. Sper sa te ajute sugestiile mele si sa nu te superi ca am indraznit sa le fac. "Nu există un cimitir al sentimentelor, la fel ca al elefanţilor, un loc în care sentimentele se retrag pentru a muri. Sentimentele mor pe drum, puţin câte puţin, aşa că nu putem şti unde să le căutăm."

nonsensuri spunea...

Mulțumesc de sugestii. Am ținut cont de ele...într-o oarecare măsură :)
Nu am spus că am găsi ușor cimitirul, ci că ar fi mai ușor să existe...printre altele am ști unde să mergem să jelim...

Ciprian Măceşaru spunea...

Imi place finalul de-acum. :)

nonsensuri spunea...

Multumesc frumos.

Catalin spunea...

sti ce e mai trist? ca ne pierdem sentimentele pe drum, iar altii ni le calca in picioare. oare e un birou al sentimentelor pierdute ca la gara ala pt obiecte?

nonsensuri spunea...

cred ca ideea este sa le protejam mai bine, sa nu ajungem sa le pierdem....ca odata pierdute...