Nu stiu alții cum sunt, dar eu când

aud de străluciri...scuze, sclipiri în ochi, mă apucă răul de mare, înălțime și mai ales greața de aroganța nefondată, care de multe ori demonstrează prostie crasă și puturoasă...

De unde toate astea?!
Dintr-un soi de saturație vis-a-vis de oamenii prea plini de ei.

De ce acum?
Că mi-am adus aminte de o vizită...

Desfășurător:

Un prieten din vechea trupă dă la un moment dat o strigare să mergem și noi să aprindem un foc de tabără în ”noua” lui căsuță (am pus ghilimele pentru că o avea de 2 ani, dar pentru ochii noștri era la prima vizionare). No ghinie, odată ajunși acolo ne punem și noi de dăm turul castelului și ne așezăm la un pahar de vorbă udat cu vin, cum bine îi șade călătorului, că doar excursia cu taxi a durat 10 minute și eram obosiți. Și la povești, dintr-una-n alta, ne mai plângem noi de regi și regine, de șale și bătrânețe, mai o bârfă, mai o sărățea...și la un moment dat o întrebăm pe găzdăriță cum îi la noul (a se citi primul) loc de muncă. Așa am greșit noi prin politețe (supra-evaluată și treaba asta cu politețea) și am declanșat un auto-elogiu dintre cele mai reușite pe care le-am auzit până acum.

Ea, despre ea:
- A fost primul interviu la care m-am dus. Dintre toate firmele care erau la momentul respectiv acolo, eu m-am dus doar la asta. În 3 minute mi-au văzut sclipirea din ochi și m-au angajat. Este locul de muncă perfect! Îmi place așa de mult, că-mi iau de lucru și acasă (aici noi ne-am uitat tâmp una la alta și am chicotit). Nu, nu, eu nu mă cobor la nivelul bârfelor de birou, nu discut cu nimeni, îmi văd de treaba mea. Și am tot timpul inițiativă. Uite de exemplu ieri, m-am dus și le-am prezentat soluția în 3 feluri diferite: word, ppt și pdf. Nu aștept să mi se zică ce să fac. Am inițiativă!

O singură întrerupere a monologului, când donșoara în cauză a fost întrebată, în momentul în care a zis de sclipirea din ochi și de cele 3 minute, cum a fost îmbrăcată la interviu. Aș vrea să cred că s-a prins dar a ignorat ironia deși, sincer, nu am observat nici o sclipire, nici o zvâcnire.

Păpușică, nu știu eu prea multe și nu se face lumină când te uiți în ochii mei, dar ce mama naibii de realizări poți avea, dacă tot ce te preocupă este cum să le arăți, în ppt sau în pdf?! Programezi cumva pentru Microsoft și ne-a scăpat nouă esența sau?!

Trebuie să recunosc că fata e tare; a reușit cumva să ne amuțească pe toate, așa cum suntem, cloște bătrâne și cotcodăcitoare. Am văzut potențialul în ochii ei și abia așteptăm să ne întâlnim cu ea din nou. Poate ne învață și pe noi cum să fim niște adevărate femei deștepte...

Postare neoriginală

...cu gagicile la Paris...o să vorbim mult...o să ne îmbătăm...o să râdem sănătos...o să mergem la cumpărături...o să fim gălăgioase ca niște gâște veritabile...o să ne facem faine (nu că n-am fi)...o să clubărim...o să fie mirific...un nou sfârșit...un nou început...ordinea lor este aleatorie...iluzie sau nu, nu prea are importanță...e fain să ai la ce visa...măcar în pauze...

Florence The Machine - Dog Days Are Over

Femei...

Intru astăzi într-un magazin de pantofi (pentru că ieri mi-a plăcut ceva în altă parte dar cum deciziile nu-s punctul meu forte...probleme...cu capul) și mă lovește frontal, lateral și de sus vocea unei domnișoare...instant mi-a venit să las ușa să mă lovească la ieșire...dar cum aveam și eu pornirile mele femeiești...am dat o tură rapidă...între timp don”șoara: vaaaaaaaai...ce pantofiooori frumooooși...dar n-am bani...iuuuuubi, iuuuubi al meu trebuie să mi-i ia....vaaaai...trebuie să vorbesc cu iuuubi...și ce voce frate...toată miorlăită și pițigăiată...moartea pasiunii...fata era bunicică așa, dar nu cât să merite mai mult de 1 cămilă și în nici un caz o viață cu așa un sonor la imaginea video...auauau pentru mine cea mai mare fericire e să primesc papuci...vaaai iuuubi al meu îmi cumpără papuci...5 secunde mi-a fost milă de iubi...dar mi-a trecut... adevărul e că de obicei oamenii se merită unii pe alții...echilibru sau prostie...tot acolo duce...

...eu am revenit la primul magazin, cel de ieri și mi-am cumpărat niște cizme în care arăt ca motanul încălțat...nu m-am hotărât încă dacă în sensul rău sau bun (există așa ceva?!)...


aaahhhh...și că tot am denumit postul după cum se citește...ați observat cum femeile la volan (doar unele, nu toate...nuuu, nu voi fetele mele...voi vă descurcați...mai tot timpul :*), când trebuie să facă dreapta, spre exemplu, nu se concentrează la prea multe lucruri...adică se asigură să nu le vină mașini din stânga...pietonii dă-i naiba...problema lor că-s niște idioți și vor să treacă pe trecere...era să mă calce o doamnă astăzi...buuun...că bărbații pe de altă parte consideră semnalizarea ca fiind supraevaluată...

Femeiești

Dacă ești femeie și vezi o altă gagică scormonind într-o grămadă de ceva țoale, n-ai cum, pur și simplu nu ai cum să nu mergi și tu să scormonești...este o chestie instinctivă, la fel ca uitatul în toate vitrinele pe lângă care treci să vezi cum arăți din față, din spate, din lateral, din nou din față, din spate...

Unde pierd femeile?

În isterie.
Dacă nu ești în stare să-ți prezinți argumentele cu calm, pot să fie cele mai solide argumente de pe lumea asta, că oricum nu te mai ascultă nimeni.