marți, 22 august 2017

Nu suntem prizonieri în viața nimănui

decât în măsura în care ne lăsăm.

Și totuși, câte închisori cară fiecare după el, câte cătușe, câte gratii, câte priviri închise. Suntem prizonieri în viața părinților, a partenerilor, a copiilor, a prietenilor. Până când? Până învățăm să spunem nu, să luăm decizii, să ni le asumăm, să ne acceptăm greșelile. Cheia eliberării este la noi, dar oare o vrem?

Pentru unii închisoarea e singurul ”acasă” pe care îl cunosc, casa altora, în care ei se simt umili și recunoscători pentru că au fost lăsați să-și ispășească zilele, iar atunci când sunt eliberați, tot ce vor este să se întoarcă, să le spună cineva ce au de făcut, să fie fiecare zi exact la fel ca precedenta, să nu-ți asumi nimic, să nu decizi nimic, să nu riști nimic.

Are și prizonieratul ăsta părțile lui bune... 

joi, 2 martie 2017

D-ale Facebookului

Pentru că se pare că niciodată nu dai unfollow la destul de multă lume, dar și pentru că nu sunt încă pregătită să renunț la  scrolling and judging, ajung să văd tot felul de prostii. De exemplu, fotografii cu un bot de rață mega machiat și mesajul Am ajuns la vârsta când nu mai vreau să impresionez pe nimeni pentru că nu îmi mai pasă dacă vă place de mine sau nu. Dacă vă place bine, dacă nu, e pierderea voastră.

Și de ce atunci, tu, gâscă proastă, scuză-mă, rățușcă botoxată, mai pierzi ore să te machiezi și te oprești la semafor să-ți faci o grămadă de selfie-uri, până iese unul bun?! Și dacă îți comentează cineva de rău, te înfoi toată, înjuri ca o lady, plângi și îi ștergi comentariul. Mă faci să-mi aduc aminte de episodul ăla din South Park, de-l angajează Cartman pe Butters să-i șteargă toate comentariile negative lăsate pe pagina lui Facebook sau Instagram sau ce-o fi fost. Să rămână doar ce e bun și frumos. Și Butters să ajungă să facă icter. Nu așa funcționează Internetul! Te pui acolo la vedere, în curul gol, trebuie să te aștepți că o să-ți zică unii că e prea mare, prea lăsat sau prea alb.

Dar eu, gâscă proastă, de ce pierd timpul cu asta în loc să pun mâna pe o carte, ceva, să devin și eu  mai deșteaptă-n cap?!

vineri, 17 februarie 2017

Oamenii te-nvață

cum să te comporți, cum să reacționezi.
Dacă s-a-ntâmplat să suni de mai multe ori și să nu ți se răspundă, te vei uita și tu la un moment dat la telefon și nu vei răspunde. Pur și simplu pentru că nu ai chef.
Dacă o să aștepți de mai multe ori, îmbrăcată, lângă ușă, sau afară, la locul de întâlnire, după persoane care au auzit de punctualitate doar din dicționar, vei întârzia și tu dățile viitoare.
Greața și nepăsarea nasc greață și nepăsare. Ca să vezi! Cum era aia: semeni ce culegi?
E un fel de drasaj și ăsta.