marți, 14 aprilie 2009

e mai elegant cu plicul decât cu plasa...

sau despre diferenţele dintre universităţi cu renume, de tipul Politehnicii, şi orice universitate de garaj (sau grajd) apărută in fiecare sat cu pretenţii de comună...

cum am ajuns la această postare?
foarte simplu: de la un articol citit astăzi aici.

Şi nu pot să zic că a fost spre stupoarea mea să aflu că UPT-ul are doar 2 stele. Siiincer şi ca o părere "din interior", ca să zic aşa, este prea muuult frate. 2 stele din maximul de 5 este mult prea mult, asta în cazul în care 5 stele se atribuie universităţilor de calibrul Oxfordului sau Stanfordului. Dacă este o cotare strict locală, meeere, că toate par o apă ş-un pământ. Mici variaţiuni pe aceeaşi temă, ca atare nici nu există la noi vreo universitate cu 5 stele. Correct!

Diferenţa intervine la preţul produsului, că deh, nu e acelaşi vad comercial. Şi uite aşa plasa cu brânză şi ouă e schimbată cu un plic cu bani. De ce? Pentru că nu suntem ţărani, ce drăcia dracului, suntem viitori absolvenţi ai vreunei facultăţi cu renume, renume creat în trecut - adevărat, dar totuşi renume...

rezultatul este acelaşi (diploma)...
cunoştinţele la fel (tind cam mult spre zero)...
şi atunci ce diferă?!
beşinile...cadrelor didactice şi implicit ale studenţilor...

ideea de bază este că....nu ai cu cine....chiar nu ai....2-3 persoane nu fac primăvară şi nici nu se pot pişa contra curentului, pentru că nu este vorba de o simplă stropire, nu într-o societate în care angajarea şi promovarea se face pe criteriul pilelor şi al banilor, iar nepotismul este cuvânt de lege.

La o mică revizuire a situaţiei am impresia că în vreo 50-100 de ani situaţia din fiecare universitate va fi similară cu aceea din dinastiile egiptene...totul se va păstra în cadrul familiei pentru a nu întina sângele pur, chiar dacă asta o să ducă la copii idioţi... Ce importanţă are putea să aibă asta? Nici una, vă spun eu, că oricum o să ajungă si ei cadre didactice şi o să ducă o viaţă comodă şi liniştită în sânul familiei academice.

Şi uite cum în ritmul ăsta, în câteva generaţii nici măcar nu o sa mai putem să ne punem problema generaţiilor de incompetenţi cu diplomă...o să fim incapabili din punct de vedere intelectual...

Şi da, mă număr şi eu printre incompetenţii cu diplomă şi acuz în primul rând lipsa mea de inteles şi în al doilea nepăsarea şi incompetenţa multora (nu chiar a tuturor) dintre cei care trebuiau să-mi ofere o pregătire academică (de educaţie eu zic că s-au achitat binişor ai mei).

dar sănătoşi să fim, că incompetenţa vine de la sine...