joi, 30 iunie 2011

Euri răsfrânte

În picioare, în tramvai, cu ochii afară...de câte ori te-ai văzut în geamurile caselor pe lângă care care ai trecut?
De câte ori te-ai recunoscut?
De câte ori privirea ta, aceeași pe care o știi de o viață, te-a privit înapoi?
Rar?! Niciodată?
Da, seamănă cu tine, dar nu ești tu. Prea multe filtre, prea multe geamuri. Și unul singur poate fi prea mult uneori.
Și odată conștientizată treaba asta, de ce ne așteptăm ca în cazul oamenilor să fie altfel?!
De ce ne așteptăm, uneori o viață întreagă, ca alții să ne vadă așa cum ne vedem noi, cum știm noi că suntem, imediat sub stratul de piele, machiaje, glume proaste și apucături superficiale?!

miercuri, 22 iunie 2011

Excursie la Media Markt

Ca orice femeie nehotărâtă, care este, uneori sunt mai mult decât pripită și nu mă prea duce capul. Deci deci da da, a trebuit să merg la Media Markt să schimb ceva. Și cum m-am și zgârcit, am zis că nu dau 2,60 euro, să schimb 2 autobuze și oricum să dureze destul de mult...ci îmi listez eu harta de pe Google Maps, cu tot cu instrucțiuni și-o iau la picior. Și-o car și pe G cu mine. La ce-s buni prietenii, dacă nu să sufere alături de tine?!

Zis și făcut. Ora 17:34, ieșim de la lucru, afară o căldură de se topeau plombele din gură iar noi în blugi...de vis, mirific și la marele fix...mă uit pe hartă și citesc: mergeți 3 min spre Sud. Buuun, sudul ca sudul, dar unde sunt alea 3 minute?! După un mic brain storming, mai mult storming, am stabilit care e direcția și am purces cu deosebită încredere și spirit aventurier (a se citi greață) la drum. Și tot citind de pe hartă am reușit să ne rătăcim. De 2 ori. Lejer. Dar în apărarea noastră tre să menționez că eram practic în pădure, că era noapte și se auzeau urlete de lupi în zonă (nooot). La un moment dat, după ce ne-am prins noi că nu e chiar în grafic treaba și pe deasupra am dat și de o oază de cuvilizație, ne-am hotărât să întrebăm pe careva, nu de alta dar ne trezeam în Australia.

Pe aproape, un microbuz cu o tanti la volan. Intru timidă și cu spaniola mea stâlcită o rog să-mi arate pe hartă cam unde naiba suntem și cum se ajunge la Media Markt. Ea, drăguță, se uită, se scarpină-n cap și ne zice: intrați că vă duc eu. Noi, ca în fimele cu proști, ne uităm una la alta și...urcăm, bineînțeles. Tanti (cam de aceeași vîrstă cu mine) conduce de nebună microbuzul și ne lasă aproape în fața magazinului.

Mda, era mai ușor să ne ducă, decât să ne explice, că eram totuși destul de aproape de...Finlanda. Oricum...fără cuvinte...sau ba, totuși: respect pentru doamna drăguță, Google Maps sucks, iar laptopul meu alb de gagici și căștile kiwi green sunt...mirobolante...

vineri, 17 iunie 2011

Frânturi de amintiri...

O călătorie cu autobuzul, într-o duminică dimineață, printr-un pitoresc sat spaniol, mi-a readus frânturi de copilărie...

rufele apretate întinse în curte...
caisul în care mă urcam spințar, iar la coborâre îmi cam țâțâia curul...
gâștele pe care cumva reușeam să le pierd pentru că mă luam cu o ascunsa, o prinsa ceva și după trebuia să le caut de nebună, sau mai rău să raportez că le-am pierdut și să-l văd pe bunicul cum încalecă bicicleta înjurând și pleacă în misiunea de recuperare...
dealul de lângă cimitir pe care ne tot dădeam cu bicicletele...pegas-ul meu verde...
furtunile calde de vară și mirosul primilor stropi într-o mare de praf...
pescăria care era mai degrabă o baltă mare și verde, plină cu broaște...
duminicile după-amiază când ne strângeam cu mic cu mare la stradă pentru o poveste, o joacă...
patul cu saltea făcută din pănuși și plapuma grea din pene de gâscă...
mirosul de pâine de casă, gogoși și mâncare de fasole uscată...
camera de la stradă, care era pentru oaspeți și evenimente speciale...
colibele pe care câțiva ani la rând a trebuit să ni le ridice bunicul pe unde apuca și avea loc...
rugile cu tot tămbălăul aferent...rochițele de prințese și oprirea pe care am făcut-o într-un an la râu, așa îmbrăcate frumos cum eram...
adunatul de pene, cât mai multe și mai frumoase, să ne facem evantaie din ele...și cum mi-am pierdut eu lănțișorul de aur într-o așa expediție...muștruluiala de rigoare...
și mai ales radioului bunicului, producție rusească...omniprezent...pe acoperișul de la budă, pe cel de la cocină, în grajd, în curte, în grădină...

și peste tot, în orice moment și ungher, de veghe, bunicii...

miroslav ilic-sumadijo

miercuri, 8 iunie 2011

Dimineața asta, în microbuz...

...o turmă de copii, studenți probabil în anul 1 sau 2, mergeau spre facultate. Aveau examen. Toți aveau cursuri în mâini, își repetau, se întrebau unii pe alții. La o altă stație, unul a pierdut autobuzul și a alergat o stație pe lângă el. Copii din autobuz râdeau și-i strigau șoferului să oprească să urce și întârziatul, că are examen. Nu a oprit, dar a mers mai încet. Și nu, nu erau niște tocilari cum ar fi concepția noastră de națiune dășteaptă, care este. Aveau tatuaje, cercei în nas, mai mulți în urechi, gagicile unghii de toate culorile, deci deci aș zice că erau destul de cool. Și învățau frate...ca să vezi.

În weekend am bătut coclaurile de prin zona orășelului. Mie mi se părea pădure în adevăratul sens al cuvântului, G zicea că suntem tot în oraș. Irelevant. Ideea e că într-un luminiș am dat de 4 scutere si de proprietarii lor, fiecare în colțul lui, cu câte un teanc de foi în mâini.

Fain că sunt conștienți că acum e momentul să-și pună capul la bătaie, să nu trebuiască să pună mai încolo curul...

vineri, 3 iunie 2011

Model matematic pentru ego

...trebuie să mai lucrez la titlu, dar model matematic sigur e.

Cum am ajuns aici? Păi mă gândesc de ceva timp la ideea din postul de față, iar în ultima perioadă am fost desemnată să propun un model care să se aplice într-un anumit domeniu....așa că astăzi în timp ce-i povesteam eu toate chestiile astea lui G, așa cum povestesc în general femeile, trecând haotic de la un subiect la altul, de la chiloți la gătit, de la statistică la ciocolată, m-a lovit: Da măi, asta e, aș putea propune un model care să vină în întâmpinarea, să corecteze o carență umană. Pentru că asta e treaba în modelele matematice: poți porni de la orice ți se năzare, adaugi câteva argumente logice, îi troznești o probabilitate și voila de vezi modelul matematic.

Deocamdată am doar premisa și anume că nu-mi place tot timpul cu mine. Uneori când mai schimb atmosfera, m-aș lăsa acasă, aș pleca fără...mine. Adică?! E destul de simplu. De câte ori te-ai surprins spunând: ce bine mi-ar prinde o schimbare...un alt job...o altă țară...un alt iubit/iubită...o altă culoare la păr...o altă viață?!

Și ca atare demisionezi, schimbi prefixul numărului de telefon, lași în urma ta un loc liber într-un pat dublu, te faci blond(ă), îți cumperi o motocicletă/tricicletă și te aștepți la...la ce?

Schimbările de genul acesta sunt în general doar de suprafață. Oriunde ai fi și orice culoare ai avea la păr, ești până la urmă tot tu. Tu cu aceleași dileme, defecte și calități, cu același abilități de integrare și socializare, cu aceleași apucături. Bine, dacă în noua casă nu mai ai draperii, nu o să mai ai obsesie cu aranjatul lor, dar sunt convinsă că o să găsești altceva, poate ciucurii de la covor... Problemele, slăbiciunile, nesiguranțele, durerile, vânătăile, bucuriile, toate vin cu tine. Te urmăresc. Sunt fantomele tale, care uneori pot ajunge chiar să te hărțuiască.

Apăi, într-un fel sau altul, mai mult sau mai puțin din proprie inițiativă, le-am făcut mai pe toate cele de mai sus (la partea cu blonzirea mai lucrez). Sunt în altă parte și sunt tot eu. De aici pot să afirm cu toată tăria că din când în când, cel mai mare cadou pe care ți l-ai putea face este să pleci fără tine. Să te lași acasă pentru o săptămână. Să te mai întorci o dată înainte să urci în taxi spre aeroport, doar ca să te vezi în geam, tristă și părăsită și după să fugi cât te țin picioarele. Să fugi ca dintr-o relație proastă: cu sentimente amestecate de tristețe, vinovăție, ușurare și eliberare. Să fugi știind că o să ai un moment de libertate și de liniște.

O perioadă limitată bineînțeles, pentru că până la urmă ce ar fi viața mea fără mine?!

Astea-s premisele...modelul - to be built...la fel ca și mașina timpului...