miercuri, 16 noiembrie 2011

2 armonii și 1 fantezie

Intru și eu ca tot omu' pe la ora 21:10 la Prospero să-mi iau o pâine, că tot sunt direct de la lucru și n-am nimic de mâncare acasă. Colegul M zice că el își mai ia Armonie. Eu: ce? El: armonie. Eu: a, pâine...

Dați-mi vă rog 2 armonii și vreau și o prăjitură....hmmm...o fantezie cu fructe vă rog....

2 armonii și o fantezie...și mă pufnește râsul isteric...domnișoarei de vindea nu i s-a zbătut nici măcar o sprânceană...îmi zice sec da știu...eu râdeam în continuare...ieșim, îi zic lui M: cum naiba să nu râzi la 2 armonii și o fantezie?! câți oameni au parte măcar de jumate de armonie, dar mai de 2 și cu topping de fantezie?!

marți, 8 noiembrie 2011

Matuși-mea Maria...

- Să vezi ca am pățit tănticule...acum vreo 3 ani, cam în perioada asta, aud ceva în curte. Mă gândesc...o fi vreun bețiv...sau poate Jonika (cățelul - Johny)...m-a mai speriat el așa odată când am auzit un sforăit de om și m-a luat cu frică...mă gândeam că o fi fost vreun bețiv de a sărit gardul și a adormit la mine pe bancă...și când colo...ce să vezi?! Jonika dormea ca porcul sub bancă și sforăia ca un om, de mi-a stat inima-n piept...dar să revenim...după cum spuneam aud ceva...îmi dau seama că e un fluierat. Deschid ușa.
Eu o întrerup: - Nu stăteai tu mai bine liniștită?
Ea (dând din cap de parca s-ar descotorosi chiar și de gândul de a sta liniștită): - Deschid ușa și strig: Cine ești tu acolo?!
O voce de bărbat: - Eu Marusea, Vanea?
- Care Vanea?
- Vanea...Vanea Juciok...
tata: - Da măi, că toți aveau porecle în sat.
eu: - Și Juciok ce înseamnă?
tata: - Cărăbușel. Și Vanea de ne-a ajutat azi la struguri era Delon, că era frumos ca Alain Delon. Și mătușă-ta era...care era porecla Maria?
- Marusea Strekoza (libelulă).
eu: - Și tu ce i-ai zis omului?
ea: - Și ce pizda mă-tii cauți la mine în curte?
Noi ne uităm la ea un pic tâmp. Până și mamă-mea a pus telenovela turcească pe planul 2 și o văd cum trage cu urechea la poveștile noastre. Eu chiar o întrerup, moralistă cum sunt, mai ales cu alții: - Nu te-ai riscat un pic tanti Mari? Adică tu așa...singură, fără vecini, nu ne forțăm un pic?!
Ea (ignorând complet remarca mea): - Să vezi ce-mi zice Juciok...
- Uite Marusea, am venit și eu cu o sticlă de șampanie, să stăm un pic de vorbă...
- Mă piș pe șampania ta! Te-am chemat eu vreodată? Ți-am spus ceva? Ți-am dat de înțeles că am putea face ceva?
- Nu Marusea, dar...dar m-am gândit...
- Te-ai gândit prost! Să-ți iei șampania și să pleci dracului din curtea mea așa cum ai intrat. Să nu-mi descui poarta! Auzi la el...a venit cu șampanie...că s-a gândit...pffff...
Și dimineața nu mai era nimeni în curte și poarta închisă. A plecat așa cum a venit. Foarte bine!
- Dar ce-ai avut cu el tanti Mari?! Mi se pare drăguț. A venit omu' cu șampanie. Romantic...
- Ce-mi mai trebuie mie romantic la vârsta asta?! Și pe deasupra și betiv...să-i spăl chiloții...nu am eu nevoie de d-astea...

Strașnică femeie tanti Mari asta a mea...și e o mână de om...foarte frumoasă la vremea ei...blondă, cu ochi albaștri...încă e frumoasă și are peste 60, a fost și cu ziua muncă la sapă, ține o ditamai casa părintească de una singură...ce mai...muncită...dar cu un simț a umorului și un dar de a spune povești...demne de admirat în condițiile date, doar că parcă prea mult a vrut tot timpul să demonstreze că are dreptate și că se poate descurca în orice situație + că taie de la rădăcină pornirile romantice ale domnilor de vârsta a 3-a, aventuroși, bărboși și dotați cu șampanie și mult curaj (pentru că-ți trebe curaj cu tanti Mari)...

Detalii tehnice: în momentul în care m-am apucat să scriu, nu reușeam deloc să-mi amintesc care era porecla mătuși-mii așa că pun mâna pe telefon și sun: Măi tată, nu-mi zici și mie cum se scrie Juciok și care era porecla lu” mătusă-mea? Trimite-mi cel mai bine mail, că știi cum țin eu minte chestii...
Într-o oră, găsesc în cutia poștală: ...în ceea ce privește porecla Mariei: Strekoza (Se citește strekaza - o devine a în pronunție). Ar fi ”libelula”, dar, cred, porecla vine doar de la KOZA (Baba koza). E drept că libelula este o gânganie foarte agilă și agitată, dar nici de capră nu mi-e teama! Însă, pot să-ți spun că atunci când eram copii a rulat un film rusesc ”Strecoza( o comedie dulce-siropoasă) în care era o fată băiețoasă care făcea năzbâtii etc.

vineri, 4 noiembrie 2011

Melodii...

...care te mestecă, te scuipă, te sting cum ai stinge un chiștoc de țigară, rapid și nepăsător, trec cu acceleratul de Constanța peste sufletul tău, încet și dureros, cu miros de mare și arsuri solare în același timp, te scot de pe șine și te împrăștie în toate direcțiile, apoi încetinesc și te lasă să urci, îți umplu paharul cu vin și rămân cu tine până-l termini...poate chiar și la următorul...

Carlos Santana ft Citizen Cope - Sideways

marți, 1 noiembrie 2011

Floare de lotus

Cea mai mare obsesie muzicală de anul ăsta...indubitabil...mă omoară omul ăsta, cu tot cu iegării și pălăria aia a lui...iar dansul...pfff...mi s-a întâmplat să pornesc videoclipul și să încep și eu în ritm cu el...cam tot așa mi-a ieșit...spasmodic, eliberator...

mă fascinează...aș ieși cu el la un cico, o cafea, ceva...sau la o seară dansantă :))



Slowly we unfurl as lotus flowers
'Cause all I want is the moon upon a stick