vineri, 30 mai 2014

Apel la efort individualo-colectiv de non-văicăreală

Pentru că mi se pare că în ultima vreme interacțiunea socială se rezumă la văicăreala și pentru că m-am cam săturat să o aud (mai ales din partea mea), m-am gândit să lansez acest apel la non-pizdăreală (adică mai putin bitching, fraților!).

Trăim în cea mai liberă perioadă ever, ever-ever.

Vrei să alegi facultatea, locul de muncă, țara, casa, felul în care îți ocupi timpul, chiloții, vacanțele, prietenii, ideile, religia?
Vrei să pleci singur(ă) în vacanță?
Vrei să-ți iei mașină, să umbli cu țâțele/curul pe afară, să vorbești urât, să te îmbraci în iegări, trening, să lași muzica să urle ca la tac-tu pe tarla?
Vrei să faci / să nu faci copii...
Vrei să îți schimbi soțul, amantul...
Vrei să trăiești pentru tine...sau nu...
Vrei să te măriți sau nu...

Ei bine, le poți face pe toate, sau cel puțin ai mei cunoscuți sunt îndeajuns de privilegiați încât să-și permită toate aceste luxuri. Și atunci de ce ne plângem de fiecare căcat?

Vrei să trăiești pentru alții (șoț, copii, părinți)? Foarte bine soro, dar hai s-o facem cu clasă, umil, dar totuși cu mândrie, fără reproșuri și mai ales fără să așteptăm ca persoanele pentru care ne sacrificăm să facă la fel. De ce? Pentru că poate ei chiar au ceva mai bune de făcut, cum ar fi să-și trăiască propria viață.

Ești într-o relație / căsnicie atât de proastă de ți se strepezesc gingiile și tu mai stai sau și mai bine, mai faci un copil, că genele-s bune, doar omu-i prost?

Ai o nevastă urâtă și atât de proastă încât ți-e rușine să mergi cu ea și până la colț, să iei o pâine? Nu ai fost tu ăla de a luat-o?

Faci nuntă, dar de plângi de parcă te trimite cineva la măcel? Fă-o pentru tine, sau, oricum și pentru oricine ai face-o, nu te mai văicări atâta că e greu, urât sau costisitor! În alte țări te considerai o norocoasă dacă ai tăi primeau o cămilă la schimb și dacă pe tine nu te snopea bărbatu-n bătaie, așa că miorlăitul cum că e greu să organizezi catering-ul...

Vrei să nu te mai bată la cap părinții dar ai terminat de mult liceul și încă depinzi de ei? Ce ar fi să le dovedești că poți să te descurci și singur? Ce ar fi să pleci de acasă? Poate să ai banii tăi... hm?

Șăfu' ți se pare un bou ordinar (mu), mai prost ca tine, mai neșcolit, mai, mai.... dar tu nu ai căutat în altă parte deși știi că poți mai mult. Sau, din contră, ești convins că mai bine de atât nu se poate...

NU TE MAI PLÂNGE!
NU MĂ MAI PLÂNG!

joi, 29 mai 2014

Să fie bine, să nu fie rău

este una dintre replicile care mă îngrețoșează cel mai mult în viața asta. Odată spusă, în primul rând sper să nu îmi fie adresată, în al doilea, sper să existe o glumă, un banc ceva, care să îmi devieze atenția de la faptul că ești o putoare răsfățată și ordinară care nu e în stare să pună osul și să facă treaba, iar în al treilea (primul?) rând sper să ai un plan de rezervă, pentru că după replica asta, dacă mă prinzi în acea perioadă (cum știu ei băieții să zică) s-ar putea să mă ocup personal să fie rău.

Ce ar fi ca voi, cei care sunteți părinți, să vă învățați copiii să-și asume responsabilitățile și să se achite de ele?! Nu de alta, dar trec de 30 de ani și tot pe capul vostru vor fi și se vor aștepta să faceți să fie bine...
Da, știu, e ușor să comentezi...