Am fost și eu astăzi la filmul cel mai generator de forfotă al anului ăsta (mare câștigător la următoarea ediție de Oscaruri - după cum afirmă unii mai pricepuți decât mine): Inception cu domnul Leo (îmi permit să-i zic așa că ne cunoaștem din copilărie).
Tot ce pot să zic despre filmul ăsta este...mhm, merge. Destul de lung totuși pentru o chestie care își dorește prezentarea veșnicei obsesii ale omenirii: controlul subconștientului. Tematică destul de subțirică așa (la prima briză eu simt că i s-ar fi făcut rușine și ar fi plecat acasă) - neşte domni vor să destrame un imperiu așa că se gândesc să-i implanteze idea distrugerii chiar moștenitorului. Și uite așa îl șantajează pe domnul Leo și pe-ai lui coechipieri să pătrundă în visele moștenitorului. Domnul Leo, fiind cu sechele după nevasta-sa (moartă pare-se cât de cât din cauza lui) și dorindu-și mult de tot să se întoarcă la copilașii lui, se bagă în schemă (că deh, primii domni cunoșteau alți domni care cică i-ar fi făcut curățenie în cazier). Și uite așa începem o perindare în vreo 3-4 vise, unele în interiorul altora. Și până la urmă totul pare să fie degeaba...domnul Leo ajunge la copii, dar regizorul lasă de înțeles că asta se întâmplă tot în vis.
Nu-i rău așa, dar totuși cam mult 2 ore jumate pentru un film departe de a fi "mindblowing".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu