Matuși-mea Maria...

- Să vezi ca am pățit tănticule...acum vreo 3 ani, cam în perioada asta, aud ceva în curte. Mă gândesc...o fi vreun bețiv...sau poate Jonika (cățelul - Johny)...m-a mai speriat el așa odată când am auzit un sforăit de om și m-a luat cu frică...mă gândeam că o fi fost vreun bețiv de a sărit gardul și a adormit la mine pe bancă...și când colo...ce să vezi?! Jonika dormea ca porcul sub bancă și sforăia ca un om, de mi-a stat inima-n piept...dar să revenim...după cum spuneam aud ceva...îmi dau seama că e un fluierat. Deschid ușa.
Eu o întrerup: - Nu stăteai tu mai bine liniștită?
Ea (dând din cap de parca s-ar descotorosi chiar și de gândul de a sta liniștită): - Deschid ușa și strig: Cine ești tu acolo?!
O voce de bărbat: - Eu Marusea, Vanea?
- Care Vanea?
- Vanea...Vanea Juciok...
tata: - Da măi, că toți aveau porecle în sat.
eu: - Și Juciok ce înseamnă?
tata: - Cărăbușel. Și Vanea de ne-a ajutat azi la struguri era Delon, că era frumos ca Alain Delon. Și mătușă-ta era...care era porecla Maria?
- Marusea Strekoza (libelulă).
eu: - Și tu ce i-ai zis omului?
ea: - Și ce pizda mă-tii cauți la mine în curte?
Noi ne uităm la ea un pic tâmp. Până și mamă-mea a pus telenovela turcească pe planul 2 și o văd cum trage cu urechea la poveștile noastre. Eu chiar o întrerup, moralistă cum sunt, mai ales cu alții: - Nu te-ai riscat un pic tanti Mari? Adică tu așa...singură, fără vecini, nu ne forțăm un pic?!
Ea (ignorând complet remarca mea): - Să vezi ce-mi zice Juciok...
- Uite Marusea, am venit și eu cu o sticlă de șampanie, să stăm un pic de vorbă...
- Mă piș pe șampania ta! Te-am chemat eu vreodată? Ți-am spus ceva? Ți-am dat de înțeles că am putea face ceva?
- Nu Marusea, dar...dar m-am gândit...
- Te-ai gândit prost! Să-ți iei șampania și să pleci dracului din curtea mea așa cum ai intrat. Să nu-mi descui poarta! Auzi la el...a venit cu șampanie...că s-a gândit...pffff...
Și dimineața nu mai era nimeni în curte și poarta închisă. A plecat așa cum a venit. Foarte bine!
- Dar ce-ai avut cu el tanti Mari?! Mi se pare drăguț. A venit omu' cu șampanie. Romantic...
- Ce-mi mai trebuie mie romantic la vârsta asta?! Și pe deasupra și betiv...să-i spăl chiloții...nu am eu nevoie de d-astea...

Strașnică femeie tanti Mari asta a mea...și e o mână de om...foarte frumoasă la vremea ei...blondă, cu ochi albaștri...încă e frumoasă și are peste 60, a fost și cu ziua muncă la sapă, ține o ditamai casa părintească de una singură...ce mai...muncită...dar cu un simț a umorului și un dar de a spune povești...demne de admirat în condițiile date, doar că parcă prea mult a vrut tot timpul să demonstreze că are dreptate și că se poate descurca în orice situație + că taie de la rădăcină pornirile romantice ale domnilor de vârsta a 3-a, aventuroși, bărboși și dotați cu șampanie și mult curaj (pentru că-ți trebe curaj cu tanti Mari)...

Detalii tehnice: în momentul în care m-am apucat să scriu, nu reușeam deloc să-mi amintesc care era porecla mătuși-mii așa că pun mâna pe telefon și sun: Măi tată, nu-mi zici și mie cum se scrie Juciok și care era porecla lu” mătusă-mea? Trimite-mi cel mai bine mail, că știi cum țin eu minte chestii...
Într-o oră, găsesc în cutia poștală: ...în ceea ce privește porecla Mariei: Strekoza (Se citește strekaza - o devine a în pronunție). Ar fi ”libelula”, dar, cred, porecla vine doar de la KOZA (Baba koza). E drept că libelula este o gânganie foarte agilă și agitată, dar nici de capră nu mi-e teama! Însă, pot să-ți spun că atunci când eram copii a rulat un film rusesc ”Strecoza” ( o comedie dulce-siropoasă) în care era o fată băiețoasă care făcea năzbâtii etc.