Să cunoști o femeie - Amos Oz

Personajul principal este Yoel, agent în cadrul serviciilor secrete israeliene, care își pierde soția într-un mod mai...ciudat. Urmarea: o pensie prematură și schimbarea domiciliului. Noul acoperiș îl adăpostește pe el împreună cu 3 femei: fiica, mama și soacra. Personajul pare să trăiască într-o stare de semiconștiență, în care refuză întoarcerea la lucru, se ambiționează cu reparațiile casnice, toate pe fundalul unei rememorări a diferite episoade din viața conjugală. Conștientizează fuga permanentă de acasă sub pretextul muncii. Nu pare să-și fi înțeles vreodată nevasta sau vreuna din cele 3 femei cu care împarte acoperișul.
Să cunoști o femeie este mai degrabă o carte despre procesul de autocunoașterea prin care trece un bărbat, iar abia apoi, poate, despre cunoașterea femeii în devenire, a fiicei.

Până la urmă este o carte foarte realistă despre un bărbat care conștientizează că a trăit o viață cu o femeie pe care nu a reușit să o cunoască, în ciuda faptului că a iubit-o, că a fugit de ea și de toate celelalte femei din viața lui. Ce poate fi mai real?! Până la urmă câți bărbați își cunosc într-adevăr consoartele și le înțeleg, fără a se ascunde sub pretextul pueril că femeile sunt de neînțeles, fără a se refugia în lucru sau în plecările de acasă, fără a invoca isteria feminină!?


Știa bine că actele oamenilor, ale tuturor oamenilor și toate actele lor, acte de pasiune, de ambiție, acte de fraudă, de seducție, de acumulare, de evaziune și de trădare, de competiție, de flaterie și de generozitate, acte menite să impresioneze, să atragă atenția, să se întipărească în memoria familiei, a clanului, a țării sau a rasei uman, acte meschine și acte grandioase, acte calculate sau incontrolabile sau dușmănoase, te împing întotdeauna undeva unde nu aveai nici cea mai mică intenție să ajungi. Această generală și constantă deviere, această deturnare indusă de feluritele acțiuni ale omului, era numită de Yoel, în inima lui, farsa universală, sau umorul negru al universului. Dar la un moment dat s-a răzgândit, definiția i se părea prea bombastică. Așa încât, în gândurile lui, s-a mulțumit cu ... între două puncte nu poate exista decât o singură linie dreaptă, dar linia este întotdeauna ticsită de imbecili (Jimmy Gal, p. 144).

Dacă un om aflat în mijlocul unei păduri vrea să descopere, o dată pentru totdeauna, ce se întâmplă și ce s-a întâmplat și ce anume e posibil să se fi întâmplat, și ce e un miraj, nu are decât să stea nemișcat și să asculte. (p. 195)

Adevărul este că nu poate exista o nouă pagină. Poate doar o naștere prelungită. Și nașterea e o formă de despărțire, de separare, și orice separare e dureroasă și, oricum, cine se poate separa întruna? Pe de o parte, ani și ani de zile te consideri născut de părinții tăi, pe de altă parte începi și tu, la rândul tău, să dai naștere, chiar înainte de a fi isprăvit să te naști și în felul acesta te pomenești prins în lupte de desprindere, de rupere, și din spate și din față.