Voința și norocul - Carlos Fuentes

Am curtat destul de mult cartea, până să mă decid în sfârșit să o cumpăr. După titlul, m-am gândit că este genul de carte motivațională. Mă și vedeam cum, după ce aș fi citit-o, sau chiar în timpul, să fiu sigură, nu de alta, mă pun în fața oglinzii și-mi tot zic: ești deșteaptă, ești frumoasă(sau ceva), ia decizii, impune-te, exersează voința! Și după, mă așezam pe bordură și așteptam să-mi vină norocul, pentru că n-avea cum să nu...

Dar am citit câteva recenzii și m-am gândit că 10 lei cât am dat pe ea la eMag, e numai bine transportul... Și ce să vezi?! Chiar a mers cartea, deloc ce mă așteptam la primul meu impuls de superficialitate. Un soi de telenovelă mexicană cu inserții filosofice și istorice, acțiune, neînțelegeri familiale, ce mai, di tăti pentru tăți... Bine, nu mi-am antrenat voința, deci ciuciu noroc, dar nu le poți avea pe toate...

Să crezi că Dumnezeu are inteligență și voință înseamnă să crezi că Dumnezeu este uman. Iar Dumnezeu nu este uman. Nu spun cu vulgaritate că ”este dumnezeiesc”. Este doar Altul. Și nu câștigăm nimic transformându-L în oglinda virtuților noastre sau în negarea viciilor noastre. Dumnezeu este Dumnezeu pentru că nu este la fel ca noi. (p. 72)

... momentul opțiunilor care marchează tinerețea, asemenea unei piețe rotunde din care pornesc șase bulevarde diferite: trebuie să o apuci doar pe unul, conștient că le vei sacrifica pe celelalte cinci. Avem să aflăm vreodată ce ne-ar fi putut rezerva al doilea, al treilea, al patrulea sau al cincilea drum? Prin urmare ne mulțumim cu gândul că nu ar fi contat pe care l-am fi ales, fiindcă drumul adevărat îl purtăm în noi, iar bulevardele diferite sunt doar accidente, peisaje, împrejurări, însă nu propria noastră esență? (p. 89)

Apartenența la o generație sau alta nu e merit, e o dată. Iar cu datele nu te joci, fiindcă niciuna nu are virtuți intrinseci dincolo de prezența ei - trecătoare de altfel - în calendar. (p. 235)

În acea clipă tainică și sacră mi-am dat seama că dorința ne mână dincolo și dincoace de obținerea obiectului dorinței. Mi-am dat seama că ne dorim ceea ce nu avem, iar când obținem acel lucru doar pentru noi, vrem să dominăm ce avem, să-l privăm de propria sa libertate și să-l supunem legilor propriei noastre ambiții. (p. 255)