Evanghelia după Pilat - Eric-Emmanuel Schmitt

Nu-i vedem niciodată pe ceilalți așa cum sunt. Nu avem decât puncte de vedere, trunchiate, modelate de interesele de moment. Încercăm să jucăm un rol în comedia umană, nimic altceva decât propriul rol - e oricum foarte greu. (p.198 - Pilat)

Ce este adevărul? Adevărul meu, al tău, al altora. Ca roman adevărat, format la școala scepticismului grec, relativizam.Orice adevăr este al celui care-l spune. Există tot atâtea adevăruri câți oameni. Numai forța impune cu armele sale adevărul; cu sabia, prin luptă, prin moarte, prin tortură, prin șantaj, prin frică, silind mințile să se înțeleagă asupra unei doctrine. Adevărul este o victorie a ta, este o înfrângere a altora, mai bine zis un armistițiu. Dar adevărul nu e niciodată singur; de aceea el nu există. (p. 199 - Pilat)

Să cobor în mine pentru a găsi altceva decât pe mine însumi... Uneori îl găsesc și rămân acolo o după-amiază întreagă să meditez. (p. 216 - autorul)

Foarte enervat, stacojiu la față, cineva se arată indignat că în plin secol XXI ne mai întrebăm dacă Isus a existat, dacă era fiul lui Dumnezeu. Prostii, strigă el! În opinia acestui om foarte sigur de el, e ridicol să-ți pui această întrebare! 
Se crede modern, progresist, dar urlă intolerant, căzând într-un conservatorism periculor - ca toți fundamentaliștii atei ce împărtășesc doctrina fanatică a celor ce se cred mai presus de toate, care nu pot fi atinși de nimeni și de nimic. După el, toți cei care cred sunt niște imbecili. Și el, care nu crede în nimic, trăiește în adevăr. Nu are nici măcar idee că se mulțumește să opună o credință altei credințe, o religie altei religii. 
Singura atitudine intelectuală cinstită în ceea ce privește existența lui Dumnezeu sau a lui Hristos este să spui: ”Nu știu”. Agnosticismul trebuie să rămână baza noastră, a tuturor. 
Când zicem: ”Eu cred”, nu zicem ”Eu știu”. Ceea ce cred nu e ceea ce știu. 
Când zicem: ”Eu nu cred”, nu zicem ”Eu nu cred că există”. În ordinea adevărului, a nu crede nu aduce nimic în plus. 
Să rămânem umili și măsurați. O credință atee sau o credință creștină rămân credințe. Niciodată științe. Și fiecare merită respectul pe care trebuie să-l avem pentru orice convingere. Suntem cu toții uniți în jurul întrebării, divizați în jurul răspunsurilor noastre. (p.237 - autorul)

Deși mi-au plăcut trăirile descrise, perspectivele diferite, chiar antagonice  - Ieșua și Pilat - foarte pământești amândouă, preferatele mele rămân totuși Oscar și tanti roz și Cea mai frumoasa carte din lume şi alte povestiri.