Intru astăzi într-un magazin de pantofi (pentru că ieri mi-a plăcut ceva în altă parte dar cum deciziile nu-s punctul meu forte...probleme...cu capul) și mă lovește frontal, lateral și de sus vocea unei domnișoare...instant mi-a venit să las ușa să mă lovească la ieșire...dar cum aveam și eu pornirile mele femeiești...am dat o tură rapidă...între timp don”șoara: vaaaaaaaai...ce pantofiooori frumooooși...dar n-am bani...iuuuuubi, iuuuubi al meu trebuie să mi-i ia....vaaaai...trebuie să vorbesc cu iuuubi...și ce voce frate...toată miorlăită și pițigăiată...moartea pasiunii...fata era bunicică așa, dar nu cât să merite mai mult de 1 cămilă și în nici un caz o viață cu așa un sonor la imaginea video...auauau pentru mine cea mai mare fericire e să primesc papuci...vaaai iuuubi al meu îmi cumpără papuci...5 secunde mi-a fost milă de iubi...dar mi-a trecut... adevărul e că de obicei oamenii se merită unii pe alții...echilibru sau prostie...tot acolo duce...
...eu am revenit la primul magazin, cel de ieri și mi-am cumpărat niște cizme în care arăt ca motanul încălțat...nu m-am hotărât încă dacă în sensul rău sau bun (există așa ceva?!)...
aaahhhh...și că tot am denumit postul după cum se citește...ați observat cum femeile la volan (doar unele, nu toate...nuuu, nu voi fetele mele...voi vă descurcați...mai tot timpul :*), când trebuie să facă dreapta, spre exemplu, nu se concentrează la prea multe lucruri...adică se asigură să nu le vină mașini din stânga...pietonii dă-i naiba...problema lor că-s niște idioți și vor să treacă pe trecere...era să mă calce o doamnă astăzi...buuun...că bărbații pe de altă parte consideră semnalizarea ca fiind supraevaluată...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu