nu o simt a mea...
de cele mai multe ori nu simt viata asta ca fiind a mea...
mi se pare ca-s un oaspete, un strain in ea...si tot astept sa vina cineva sa si-o revendice... sa se prinda ca-s o impostoare, ca nu am ce cauta aici...
si stau si astept...pe strada, in tramvai, la lucru, acasa, in fata oglinzii...
viata ca o bucata de plastilina...fara forma, fara personalitate, fara culoare...
tot ce ar trebui sa fac e intind mana, sa o iau si sa incerc sa o modelez eu, doar eu...fara asteptari, pretentii, influente din partea altora...dar mi se pare asa de straina, asa de...in afara mea...
si atunci eu, eu cine sunt? cine ma modeleaza pe mine... cursul zile mele...aerul meu...visurile mele?!
altcineva in fiecare zi...
uneori....eu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu