O călătorie cu autobuzul, într-o duminică dimineață, printr-un pitoresc sat spaniol, mi-a readus frânturi de copilărie...
rufele apretate întinse în curte...
caisul în care mă urcam spințar, iar la coborâre îmi cam țâțâia curul...
gâștele pe care cumva reușeam să le pierd pentru că mă luam cu o ascunsa, o prinsa ceva și după trebuia să le caut de nebună, sau mai rău să raportez că le-am pierdut și să-l văd pe bunicul cum încalecă bicicleta înjurând și pleacă în misiunea de recuperare...
dealul de lângă cimitir pe care ne tot dădeam cu bicicletele...pegas-ul meu verde...
furtunile calde de vară și mirosul primilor stropi într-o mare de praf...
pescăria care era mai degrabă o baltă mare și verde, plină cu broaște...
duminicile după-amiază când ne strângeam cu mic cu mare la stradă pentru o poveste, o joacă...
patul cu saltea făcută din pănuși și plapuma grea din pene de gâscă...
mirosul de pâine de casă, gogoși și mâncare de fasole uscată...
camera de la stradă, care era pentru oaspeți și evenimente speciale...
colibele pe care câțiva ani la rând a trebuit să ni le ridice bunicul pe unde apuca și avea loc...
rugile cu tot tămbălăul aferent...rochițele de prințese și oprirea pe care am făcut-o într-un an la râu, așa îmbrăcate frumos cum eram...
adunatul de pene, cât mai multe și mai frumoase, să ne facem evantaie din ele...și cum mi-am pierdut eu lănțișorul de aur într-o așa expediție...muștruluiala de rigoare...
și mai ales radioului bunicului, producție rusească...omniprezent...pe acoperișul de la budă, pe cel de la cocină, în grajd, în curte, în grădină...
și peste tot, în orice moment și ungher, de veghe, bunicii...
miroslav ilic-sumadijo
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu