Dau buzna în acasă, arunc geamantanul și plec să-mi cumpăr un lapte, măcar atât să am de mâncare dimineață. Chioșcul de la colț - închis, că doar e 1 noaptea. Merg mai departe. Intru, ochesc ținta, să fac șoc:
- Cum don'șoară 5,1 lei pentru 1 litru de lapte? Am lipsit cumva vreo 2 ani?! De când e atât? (Întrebările erau clar fără rost și nu aveam ce răspuns să primesc, dar când îți vine, îți vine...)
- Dintotdeauna...tot timpul a fost atâta.
Îmi înghit cuvintele, iau un lapte și plec nervoasă spre casă, nervoasă că n-am mașină să mă aprovizionez și eu ca omul, nu să stau la cheremul șarlatanilor din zonă. Intru în acasă, trec prin cameră, intru în bucătărie, văd pâine pe aragaz...Au să vezi cât sunt de capră, am uitat să arunc pâinea...o fi verde la ora asta...mă uit mai bine, pâinea pare proaspătă. Deschid frigiderul să pun laptele luat la preț de cocaină și văd frigiderul plin. Hmmm. Mă întorc în cameră și observ pe masă un coșuleț cu iepurași și ouă de ciocolată, iar lângă, un bilet:
Duminică:
Supă
Șnițel + mazăre
Prăjituri
Noi,
M + T
Părinții ăștia ai mei sunt cel mai frumos cadou pe care l-aș putea primi în fiecare an de Paște... și de Crăciun.
Am fugit, m-am ascuns, dar tot degeaba...Iepurașul de Paște m-a găsit oricum...sau mai bine spus, m-a așteptat liniștit acasă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu