vineri, 4 mai 2012

O pereche, vă rog!

Nu trebuie să închid ochii sau să mă gândesc, să vizualizez instant cel puțin 5 situații când tot ce mi-am dorit mai mult în viața asta a fost să mă ridic și să plec. Toate instinctele îmi spuneau să fac asta. Urlau la mine să plec. Pur și simplu. Fără regrete. Fără să mă uit în urmă. Fără să fac compromisuri, permanente și sâcâitoare, să-mi sară țandăra, dar să continui să negociez orice căcat, să încerc să fac să fie bine, să nu-mi pară rău după, să mă pun și în locul celuilalt... să o aud pe mamă-mea în fundal cum îmi spune că asta e viața, că trebuie să lași de la tine, să te gândești că nici tu nu ești perfect, să nu fii ca tată-tu, colerică, să gândești înainte să vorbești, blablabla... să mă ridic de pe scaun, mașină, pat, să deschid ușa și să plec, să întrerup zgomotul sâcâitor de fundal, să fie liniște, să mă apuc de fumat doar să pot să-mi aprind o țigară și să ascult greierii... să nu mă abată din drum nici o urmă de un posibil regret... asta înseamnă putere și libertate... dar presupune să ai coaie, iar eu, ultima dată când am verificat, nu aveam... poate ar fi timpul să cresc o pereche, pentru că niciodată nu sunt de prisos...

Un comentariu:

getruck spunea...

sau... ar mai fi varianta sa cumperi de la un abator. glumeam desigur:) o zi placuta sa ai.