Mulţi ne căutăm un rost, ceva la care să fim într-adevăr buni, ceva care să ne satisfacă, să ne scoată din anonimat, să ne dea un scop în viaţă, să ne şteargă sentimentul inutilităţii, al mediocrităţii, să ne demonstrăm supremaţia, să fim speciali. Căutăm răspunsuri la: De ce? Pentru ce? Pentru cine? şi Ce primesc în schimb?
Şi dacă nu există nici un răspuns, nici o continuare, nici o recompensă, nici o pedeapsă, nici acum, nici în vieţi ulterioare, nici în vecii vecilor amin?! Dacă există doar viaţa asta, aşa cum o fi ea, cu sau fără scop, dar unică? Până la urmă de ce ar exista vieţi ulterioare? Prea multă înghesuială, prea multă transpiraţie, prea multă birocraţie.... coridoare metafizice interminabile de oameni care-şi aşteaptă rândul: Tu - da, tu - nu, tu stai să deschid fişierul, să număram păcatele, să vedem cum le echilibrăm cu faptele bune, câte flotări să faci, câte cazane să alimentezi, câte virgine primeşti... Nu e cumva prea multă muncă, chiar şi pentru un sistem perfect, fără birocraţie şi secretare cu atitudine?! Şi de ce? Pentru că oamenii nu-s în stare să-şi rezolve problemele în viaţa asta, pentru că aşa e mai lesne de suportat povara inutilităţii?! Ce ar fi mai uşor decât să te ţii de căcaturi în viaţa asta, în ideea că o fi plictisitor în viaţa următoare şi ca urmare timp suficient ca să te revanşezi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu