Este o carte de povestiri, 7 mai exact, din care prima, cea care dă si titlul cărții este și cea mai lungă și cea mai complexă. Toate sunt foarte bine conturate, cu reflectorul pus pe trăiri, pe emoții. Nu am înțeles de ce pe copertă erau caracterizate ca fiind gotice, grotești și bizare. Chiar deloc. În afară de prima, toate sunt bucăți de viață.
De departea cea mai interesantă și demnă de rumegat este definiția dată dragostei:
Și atunci, ce este dragostea?
În primul rând, dragostea este o experiență împărtășită de două persoane - dar faptul că este o experiență împărtășită nu înseamnă că este o experiență similară pentru cei doi implicați în ea. Există cel care iubește și cel care este iubit, dar cei doi se deosebesc. Adeseori cel iubit este doar un stimul pentru toată dragostea care s-a adunat și a zăcut liniștită mult timp în adâncul celui care iubește. Și într-un fel fiecare dintre cei care iubesc știe acest lucru. El simte în sufletul lui că dragostea lui este ceva solitar. El ajunge să cunoască o singurătate nouă și ciudată și această cunoaștere îl face să sufere. Așa că cel care iubește nu are decât un singur lucru de făcut. El trebuie să-și găzduiască dragostea înlăuntrul său cât poate mai bine; trebuie să creeze pentru sine o întreagă lume interioară nouă - o lume intensă și ciudată, completă înlăuntrul lui. Să mai adăugăm aici că acest om care iubește, despre care vorbim nu trebuie neapărat să fie un tânăr ce adună bani pentru un inel de logodnă - el poate fi bărbat, femeie, copil, sau orice făptură omenească de pe acest pământ.
Apoi, și cel iubit poate fi la fel de divers. Cei mai neobișnuiți oameni pot fi un stimul pentru dragoste. Un om poate fi un străbunic ramolit și totuși să iubească doar o fată necunoscută pe care a văzut-o pe străzile din Cheehaw într-o după-amiză cu două decenii în urmă. Predicatorul poate iubi o femeie decăzută. Cel iubit poate fi trădător, poate avea părul slinos sau poate avea obiceiuri rele. Da, și cel care iubește poate vedea lucrurile astea la fel de limpede ca oricine - dar asta nu afectează cu nimic creșterea dragostei lui. O persoană cu totul mediocră poate fi obiectul unei iubiri sălbatice, excesive și frumoase precum crinii otrăvitori din mlaștini. Un om bun poate trezi o dragoste atât violentă, cât și înjosită, iar un nebun ce doar bolborosește nerozii poate face să înflorească în sufletul cuiva o dragoste nevinovată, simplă și plină de tandrețe. Prin urmare, valoare și calitatea unei iubiri este determinată doar de cel care iubește.
Acesta este motivul pentru care cel mai mulți dintre noi preferăm să iubim, mai debragă decât să fim iubiți. Aproape oricine vrea să fie cel care iubește. Și, pe scurt, adevărul este că, într-un fel secret și profund, mulți nu suportă să fie iubiți. Cel iubit se teme și îl urăște pe cel care îl iubește și are cele mai bune motive. Căci cel care iubește încearcă tot timpul să pătrundă în adâncul sufletului celui pe care-l iubește. Cel ce iubește tânjește după orice relație posibilă cu cel iubit, chiar dacă această experiență nu îi poate aduce decât suferință. (pg. 49-51)
Îmi place ideea de iubit ca stimul al dragostei și da, calitatea unei iubirii este determinată doar de cel care iubește. Sunt întru totul de acord cu afirmația că cel mai mediocru om poate trezi cea mai puternică pasiune. La fel și cu afirmația că cei mai mulți dintre noi preferăm să iubim, decât să fim iubiți. Nu, nu este cea mai sănătoasă sau normal variantă, dar se prea poate să fie cea mai răspândită. Exemple peste tot în jurul nostru. Totuși, nu știu ce să zic de agasarea și ura celui iubit,... Așa o fi?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu