Dragostea durează 3 ani - Frederic Beigbeder

Neconvingătoare cumva cartea. Titlul promite, te aventurezi, că te gândești că afli și tu ceva nou și când colo te trezești cu o broșură (a nu se înțelege că îmi displac povestirile, din contră - sunt noua mea pasiune) care, în opinia mea, se adresează mai ales generației de 30 de ani de corporatiști dezorientați care se lasă ușor prinși în mreje mai noi decât au ei acasă și care nu au mai citit ceva de pe vremea Scufiței Roșii.

Dar să nu fiu așa de rea si să recunosc că a curs destul de ușor cartea, iar unele replici au reușit să mi se agațe de memorie (grosso modo că mi-e lene să caut: În primul an cumperi mobila. În al doilea o muți. În al treilea o împarți. sau Prânzul este pentru amanți, cina pentru iubiți).

Domnul / băiatul de-i protagonistul principal se îndrăgostește, căsătorește și divorțează în 3 ani, că-l prinde nevasta cu poza alteia în geantă (când singura ta problemă e plictiseala, încerci și tu să diversifici, ce naiba). Petrecere mare de divorț, curve, droguri, așa cum se cuvine. Și de-acolo depresiile (la 30 ești prea bătrân să fii tânar, prea tânăr să fii bătrân) și cugetările lui cum că dragostea nu durează, în paralel cu încercările disperate de a-și convinge amanta să divorțeze. Și până la urmă îi iese jocul, se mută împreună și chiar ajung fără probleme la bariera psihologică de 3 ani. Ca să vezi! Happy end? Telenovelă? Neah.

A, în nici un caz nu merită 25 de lei (varianta cu coperta de mai sus). GSP-ul o dă cu 14. Așa da!