Este sănătos să ştii cine eşti (poate chiar mai sănătos decât obsesia vegan), să te cunoşti îndeajuns de bine încât să ştii din ce eşti făcut, din cât la sută visuri, speranțe, cât aroganță, cât prefăcătorie, cât imaginație și cât hotărârea necesară să reușești să dozezi toate ingredientele de mai sus într-un aluat din care să iasă ceva, fără a te pierde în rețele străine, oferite mărinimos la tot pasul.
Dacă introspecția nu a prea dat roade de-a lungul anilor, această cunoaștere se va realiza prin interacțiunea cu exteriorul (introspecția nu e generată tot de interacțiunea cu exteriorul?!), prin încercările exteriorului de a toci interiorul. Te vei lovi de obstacole și vei încerca să le depășești sau te vei ascunde sub pătură în așteptarea ca ele să treacă, vei pierde, vei câștiga, (te) vei dezamăgi, iar pe parcursul fiecărei modificări climaterice, vei conștientiza mai bine propriile limite, propria materie.
Instinctul este să-l percepi pe cel de lângă tine prin prisma propriei oglinzi a realității, așa cum e ea, mai mult sau mai puțin deformată, iar de-a lungul vieții te vei reflecta în varii oglinzi străine. Uneori vei ceda și-i vei lăsa să te cioplească, să te potrivești cu reflexia, alteori vei lua dalta și te vei ocupa personal de problemă. De ce? De dragul aprobării, de dragul afecțiunii, din confuzie. Dar oamenii și oglinzile lor se vor succeda, se vor schimba sau vor dispărea, iar o viață de perpetuă reconstruire de dragul altora nu aduce satisfacții pe termen lung.
Dacă tu nu știi cine ești, cum să alegi care dintre chipurile care te privesc cu insistență și nerăbdare din glinda interlocutorului este cel cu adevărat al tău, cel trist sau cel vesel, cel independent sau cel patologic dependent, cel arogant și nepăsător sau cel prea implicat, cel urât sau cel frumos? Toate? Nici unul? Contează să știi?
Contează să nu iroseşti plastilina pe fantezii străine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu