La taifas - Aurora Liiceanu

Cum eram deja pornita, noua experienţă Aurora Liiceanu a venit ca o continuare firească, mai ales ca am primit cartea cadou de la missM; de fapt am făcut schimb de volume, aşa, ca-ntre fete.

E o culegere de cugetări expuse prin intermediul povestirilor cu şi pentru femei, povestiri educative, emancipative şi nu în sensul stereotipic al "literaturii" motivaţionale, tot mai prolifice pe măsură ce ne sălbăticim şi îndobitocim într-o viaţă  care se perindă sec între birou şi reţele sociale online.

Bărbaţii pot sta liniştiţi, odată ce şi-au pus pirostriile pe cap. Statisticile arată că femeile înţeleg bărbaţii care nu sunt mari performeri sexuali, acceptă disfuncţiile erectile ale soţilor lor, dacă au calităţi pe care ele le apreciază mult: să fie oameni de casă, să nu umble pe coclauri, mai ales cu alţi bărbaţi, care-i pot trage spre acţiuni periculoase, ameninţând relaţia, să colaboreze la problemele domestice chiar dacă nu fac mare lucru. Adică să fie alături, să fie prezenţi, chiar dacă nu activi. 
Libertatea femeilor de astăzi nu este deloc adevărată, oentru că este ca o poleială care se şterge şi sub ea apare adevărul. (p.184) 

Să ne amintim vorbele lui Arthur Schopenhauer: "Dacă păstrez tăcerea asupra secretului meu, el îmi va fi prizonier; dacă îl las să scape din gură, eu voi fi prizonierul lui. În copacul tăcerii atârnă fructele păcii." (p.150) 

Oamenii sunt diferiţi, nu trebuie să-i obligăm să-şi trăiască viaţa la fel. Dar nu căsătoria ar fi cel mai important lucru, ci ideea că un copil trebuie crescut atunci când poţi să-l creşti. Dacă ai bani şi vrei să-l creşti singură, este o problemă. Dacă te poţi înţelege cu cel cu care l-ai făcut este mai bine. Dacă vrei să adopţi, trebuie să arăţi că poţi să-l creşti. Dar dacă-l donezi societăţii - fie lumii, fie unei instituţii, ştim noi cum sunt ele! - şi el creşte sălbatic, singur, cu mama plecată să spele rufele cuiva în străinătate, care-l lasă unor bunici vai de capul lor, care nu a înţeles că un copil are nevoie de părinţi, nu de societatea abstractă, atunci lucrurile se schimbă. Şi cred că doar educaţia te face să nu te înmulţeşti fără să te gândeşti ce înseamnă o viaţă pe care o aduci pe lume şi ce-i oferi tu, cel care ai adus-o pe lume. Este foarte adevărat că sărăcia, ignoranţa se reproduc. Aceşti copii fac ce fac părinţii lor. (p.165)

Păcat că nu ştiu nici un bărbat şi prea puţine femei care ar citi-o.

I'm getting old

True story!
Sursa video

Prea mult virgule și ghilimele ”orale”

Dacă simți că se lasă de o cacofonie orală de toată splendoarea, ai două variante: reformulezi și o driblezi, sau pur și simplu o lași așa cum e. Băgatul unei virgule în timp ce vorbești este ca și cum ai ai face caca și ai semnaliza treaba asta. Nu deschizi geamul să se aeriească, dar dai din greu cu spray de budă, să miroasă a mere cu căcat și mai și spui: nu eu, nu eu, când tu tocmai ce ai ieșit din baie și nimeni nu te-a întrebat nimic.
Utilizarea excesivă a ghilimelelor este o altă treabă de mă scoate din circuit. Și problema e că aici se pare că-s și mai multe variante: scris (de parcă am scrie cu toții lucrări de doctorat, să riscăm să fim acuzați de plagiat!), oral (stai frumos la tine la birou și auzi de cel puțin 2 ori într-o conversație telefonică, aceeași: ”cu glilimelele de rigoare”) și....da, da, gesticulat (aici chiar nu am cum să exemplific). N-ai ce să-și dorești mai mult. Pur și simplu n-ai ce!

Sursa poza

Nu te plânge că ești călcat în picioare

din moment ce te faci preș... (de la o prietenă citire). Valabil profesional și personal (mai tristă a doua variantă, în opinia mea).

Urăsc din tot sufletul zăvorancănenile, emisiunile ieftine care ne poluează mințile transmițând manifestări precum spălatului chiloților murdari în public, vomitatul colectiv și alte bălăcăreli de genul, dar asta nu presupune inexistența limitelor și ingurgitarea căcaturilor fără drept de apel.

Sfârșitul lumii

De câte ori mă uit la emisiuni în care oamenii se pregătesc pentru sfârșitul lumii (și mă uit la ele pe National Geographic, nu OTV), mă întreb dacă domnii respectivi, care-și procură arme, petrec mult timp să capete dexteritate cu ele, au măști de gaze prin casă, locuri secrete cu provizii prin pădure, oare ei o să moară frustrați la bătrânețe?! Atâția și atâția ani, nervi, bani și energie. Ca în bancul cu domnul care a renunțat la toată distracția ca să procreeze, în ideea că o să aibă pe cineva să-i aducă apă pe patul morții și când colo, la momentul respectiv, lui nu-i e sete. Ca să vezi! Eu știu că probabil voi fi prima victimă în caz de ... aproape orice... dar în cazul unei calamității, invazii extraterestre sau terestre, sunt atât de multe chestii care trebuie să se alinieze doar ca să ajungi la masca de gaze care este în bucătărie sub chiuvetă, încât nu știu dacă merită irosiți ani întregi să menții țeava puștii curățată sau să capeți dexterități de Tarzan.
Dar cum e aia, cine râde la urmă... Eu clar am râs la început.

Dincolo de bine, dincoace de rău. Despre iubire - Aurora Liiceanu şi Alice Năstase

Trebuie să recunosc că nu m-a prins cartea din prima. Adevărul e că nici nu are acţiune şi trebuie să fii într-o stare de spririt specifică, să ai chef de cugetări, pentru că despre asta este vorba: despre cugetările şi trăirile a două doamne cu privire la viaţă, iubire, muncă, familie, câştiguri şi pierderi, aşa cum le-au văzut şi trăit ele, Aurora Liiceanu mai mult analitică, iar Alice Năstase mai mult sentimentală.

Curiozitatea m-a împins şi le-am şi google-uit. Amândoua scriu pentru revista Tango. Fiind aşa de încântată de scrieri, le-am molipsit şi pe fete, iar G a continuat cu googleluiala. Într-un interviu, Aurora Liiceanu a fost întrebată de ce a divorţat de Gabriel Liiceanu, gravidă fiind. Răspunsul ei, pe cât de simplu expus, pe atât de greu de ajuns la el, de asimilat şi totuşi, câtă dreptate:

 Sigur, pare puţin curajos. Din cauză că eu nu mă recunoşteam în ceea ce credea partenerul meu de viaţă despre mine. Într-o relaţie trebuie să simţi că celălalt îţi percepe eul tău cel mai adevărat şi autentic. O relaţie este bună când te simţi tu în acea relaţie. Cred că iubeşti un om pentru cum eşti tu lângă el. Acesta cred că este conţinutul adevăratei iubiri. Când alegi o relaţie, alegi una din versiunile tale. Poate că erai complet alta lângă un alt om. 

Sursa: Nu vârsta este cea care desparte oamenii

Copilării

Bine, recunosc, uneori sunt copil până în măduva oaselor. Azi dimineață, pregătindu-mă pentru lucru, tot patrulam prin coridor. Trei perechi de cizme se hlizeau la mine şi nu ştiu ce m-a apucat, dar pur şi simplu m-am aplecat si m-am uitat să văd dacă nu a lăsat moşul ceva în ele. Nici o surpiză că erau goale, dar m-am înduioşat iar în timp ce mă machiam, reflexia mea mă privea cu indulgenţă. Nu-i rău să fii copil, mai fain ar fi daca ai avea şi cu cine...