Răsfăţ

Ipocrit?!

Orfelinatele sunt un subiect în care plonjezi cu orice ocazie şi la orice oră pentru a-ţi manifesta sentimentele creştineşti de milă şi justiţie divină, dar vrei să faci 3 copii şi gândul la adopţie îţi face părul măciucă? Şansele sunt să fii ipocrit (na c-am tradus-o din engleză).

Plângi la orice discuţie legată de eutanasierea câinilor, dar ai destul spaţiu locativ şi totuşi n-ai adoptat nici un câine sau, şi mai bine, ai fost la magazin şi ai întrebat cât costă? Ipocrit, din nou!

Şi atunci, nu ne limităm mai bine la discuţii legate de vreme?

Îmi place dentistul meu

La maxim. Fără nici un fel de conotaţie sexuală. Pur şi simplu îmi place de el şi sunt încântată de faptul că nu trebuie să ne vedem prea des.
Ştiu, nici mie nu-mi vine să cred că zic asta, nu m-am aşteptat să se întâmple vreodată să fiu mulţumită de dentistul meu. Şi starea asta ţine de vreo 3 ani, de când ne-am început colaborarea. Sper să dureze cel puţin încă pe atâta şi să nu-fi fi deochiat norocul acum. Stai să scuip în sân, cum zicea bunică-mea. Gata, acum sunt în siguranţă! Pfiu!

Ce faci când nu ai nimic de zis?

Vorbeşti mult şi tare.
Oboseşte şi cucereşte!

La medic

- Bună ziua.
- Bună ziua. Spuneți-mi vă rog care-i problema.
- Aici, pe coridor? Sunt oameni peste tot. Nu putem discuta într-un loc mai retras?
- Sigur, în cabinet.
În cabinet:
- Care e problema?
- De 2 săptămâni mă doare groaznic mână. Am avut-o luxată acum câteva luni, am făcut tratament, fizioterapie, văd că durerea a reapărut. Aveți toate informațiile în dosar.
După câteva momente:
- Hm, nu știu ce aveți, încercați să căutați pe internet!
- Pe internet? Să caut pe internet de ce mă doare mâna? Ăsta e răspunsul pe care îl primesc de la un medic specialist? Păi doamna doctor, pe internet poate intra orice bou așa ca mine - MU - și poate scrie tot ce-i trece prin cap. Cum se poate să îmi spuneți să caut pe internet? Eu m-am programat pentru un consult, ați spus că trebuie să plătesc pentru că nu am asigurare, am acceptat, nu am negociat ca la piață și m-am prezentat în fața medicului, care nici nu se uită la mâna mea și mă pune să caut pe internet?! Păi și atunci boul de mine să vă mai plătească pentru asta?

- Și ea?
- Ea s-a inroșit și se holba la mine. Nu a mai spus nimic. M-am ridicat și am plecat.
- Ai plătit?
- Pentru?

Acasă

Când nu am mai ajuns acasă de peste 1 lună, simt aşa, o nelinişte. Abia aştept să vină vineri, să-mi fac bagajul şi să fug spre autogară.  Ghiozdanul în spinare, ochelarii de soare pe nas. Libertate, frate! Era maximă dacă eram şi eu şoferiţă, dar e bine şi aşa. De n-ar asculta şoferul manele, ar fi chiar ideal. Dă vis!

Despre romantism si copii

Ai zice că merg mână-n mână cele două, dar în umila-mi părere e cam departe de asta. Sau poate nu înţeleg eu cum stă treaba. E lucru cunoscut că nu prea ştiu eu multe, iar alea puţine de le ştiu, nu le ştiu cum trebe, deci...

Dar să revin. Vrând, nevrând am făcut parte dintr-un fel de pseudo-studiu vis-a-vis de motivul pentru care fac oamenii copii. Clar printre cele mai idioate motive mi se pare cel cu salvarea relaţiei. Spun idiot deşi înţeleg perfect contextul, disperarea, speranţele, dar motivul rămâne totuţi eminamente idiot. Dacă nu mai suporţi / nu te mai suportă persoana de lângă tine, cum naiba te poate ajuta un copil?

Cel mai răspândit răspuns este... da, aţi ghicit: pentru că este timpul (echivalent cu pentru că trebuie sau pentru că-mi bate ceasul biologic). Destul de corect, că doar şi ceasul ăla e acolo cu un scop. Chiar aşa de mare importanţă are cu cine-l faci? Închizi ochii şi speri să semene cu tine. Haideţi să fim sinceri şi să recunoaştem că 98% dintre noi ne vom opri la un moment dat la răspunsul ăsta.

Cel mai romantic răspuns a venit din partea unui domn trecut de prima tinereţe, care a spus că el şi-a dorit un copil pentru că a iubit-o atât de mult pe soţia lui încât a vrut mai mult din ea. N-ai cum să nu fii impresionat de răspunsul ăsta, chiar n-ai cum. Ăsta este romantism adevărat, pur, emoţionant (bineînţeles că plecăm de la premisa că n-a minţit omu'). În rest, recitări sterpe şi banale de genul o luceafăr blând mă fac să vomit. Dar poate pentru că Eminescu chiar nu mă mişcă, nici măcar de pe scaun, dar mai sufleteşte. Dacă asta înseamnă sunt sensibilă ca un topor, fie!