Cartea am citit-o în engleză, nu că mi-ar face o deosebită plăcere să citesc în limbi străine, dar nu aveam nimic mai bun de făcut, wireless-ul la care parazitam gratuit nu mai apărea în listă, televizor ciuciu, iar etichetele în catalană de pe borcanele de gem parcă și-au mai pierdut din fascinația inițială, așa că atunci când G mi-a propus să citesc ”Dance Dance Dance”, am cam strâmbat din nas, pentru că așa fac eu de obicei la început, dar în lipsă de altceva mai bun de făcut, am cedat... și a fost foarte faină lectura. A curs de la sine, lin și închegat. Am constat că era de fapt în continuarea căutării oii fantastice, dar putea fi liniștit citită și independent.
Mi-a plăcut ideea de bază, că nu trebuie să stai niciodată prea mult locului. Chiar dacă îți vine să te târăști în colțul tău și să-ți lingi rănile, să vrei să fii lăsat în pace de toată lumea și să nu te vezi nici măcar pe tine în oglindă, nu ai voie să rămâi blocat în poziția respectivă. Te forțezi, te ridici, ”dansezi” prin viață, poate mai greoi și mai împiedicat la început, dar doar așa ai șansa să întâlnești oameni și situații mai mult sau mai puțin inedite, sau reale, dar care îți pot oferi...o viață.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu