este o eliberare fizică a apăsărilor metafizice de genul: Care-i scopul meu în viața asta? Este oare timpul pentru o schimbare? Sunt unde trebuie, cu cine trebuie? Măcar una din cele 2? Să dau 100 de lei pe o cremă antirid? Un copil? Alt loc de muncă? Altă țară? O nouă pereche de cizme? d-astea.
Și atunci ieși de la bazin și tot ce mai auzi este: Ce fain adie vântul și ce frumos miroase crema mea de față! Și nimic altceva. Liniște. Nu te mai interesează nimic. Lejer.
Și concluzia asta vine din partea cuiva care toată viața a fost profund antisportiv. Nici o treabă. Atât de mult mi-au displăcut orele de bazin din clasa întâi (obligatorii), încât m-am rugat de părinți să mă scutească de asta. Mama, să nu mai audă miorlăielile mele, mi-a zis că dacă vreau să scap, să-mi fac singură rost de motivare. Și am făcut. Na, credeai că n-o să mă descurc, ha?!
Și ca să vezi, acum sunt nevoită să merg, că altfel mă anchilozez. Efectul de supapă mentală și cel antifocăreală (să nu ajung focă), sunt doar bonusuri.
Prea ironică viața asta, să nu-ți placă de ea. Comentezi, te miorlăi, nu-ți place ceva, bârfești pe unul altul, tu n-ai face asta sau ailaltă niciodată?! Las că vezi tu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu