Maestrul de ceai - Yasushi Inoue

Japonia în preajma anilor 1600, maeștrii de ceai, camere de ceai, ustensile și ritualuri de ceai, 3 sinucideri rituale, puțină istorie, că n-are cum să strice, totul sub forma unui jurnal.

De ce am ales cartea asta din wishlist-urile de le am pe vreo 2 site-uri? Pentru că promite un alt fel de lume, ieșirea din universul familiar. Plus că pentru mine a-ți face un ceai constă în a arunca un pliculeț într-o cană cu apă încălzită în cuptorul cu microunde, iar dacă sunt într-o dispoziție nostalgică, să folosesc flori de tei adevărate și apă încălzită într-un ibric, pe aragaz, old-school. Ca urmare, ideea de maestru de ceai mi s-a parut de-a dreptul paradoxală. Cât îți poate lua să devii maestru de ceai? 1 oră, 2 căni, 5 plicuri și un ibric? Noroc că ignoranța poate fi tratată, nu cu bunăvoință, că nu te ajută cu nimic că-ți zâmbești binevoitor și tâmp în oglindă și te cadorisești cu o cafă, ci cu cărți (tu-ți ceapa mă-tii, cum spun băieții de la Sector 7)!

Să revin, că tot deviatul ăsta îmi nenorocește bruma de concentrare. 

Cartea prezintă frământările lui Honkakubo, care caută să descifreze motivele sinuciderii rituale a lui Sen no Rikyu, marele maestru de ceai din timpul lui Taiko Hideyoshi. Este o căutare introspectivă, a amintirilor, întinsă pe parcursul a 30 de ani, punctată de discuții cu alți maeștri de ceai și chiar cu Maestrul Rikyu. Este chiar drumul lung și înghețat din visul personajului principal. Nu există o dezlegare clară, răspunsurile nu sunt matematice, ci se întrevăd în viața dusă de maestru, în percepțiile altora asupra acestei vieți.

Maestrul Rikyu a fost martorul morții multor samurai. Oare câți samurai au plecat spre câmpul de luptă după ce au băut ceaiul preparat de el? Și apoi au și murit acolo. După ce ai fost martorul atâtor morți nefirești și violente, nu ai cum să te bucuri de o moarte liniștită.

Povestea este ca o cameră de ceai, simplă, armonioasă, ceremonioasă, unde lași armele la ușă și intri ca oaspete la o întâlnire de ceai a cărei gazdă este Honkakubo.