nu a fost tot timpul așa...dacă stau să mă gândesc nici nu îmi plăcea la început, dar am insistat, pentru că deh...știu că nu cred în dragoste la prima vedere și atunci uneori insist...când consider că merită...iar cafeaua a meritat...în mod cert a meritat...
colegii mei adoptivi, pentru vreo 2 luni așa, că după îi părăsesc unde i-am găsit, sunt un pic dependenți de cafea...și uite așa am ajuns și eu să comand cafea în rând cu ei...la început m-am gândit să comand 20 de pastile (avem expresor...uuuuu, floricele cu unt) pentru 1 lună, dar cumva am ajuns să comand 40...nu știu cum, mă jur că nu știu...ideea e că acum mi se par puține...trecând peste asta, să detaliez...pastilele astea conțin cafea cu diferite grade de...tărie să-i zicem...sau cel puțin așa înțeleg eu, novice fiind în ale pastilelor de acest gen...maximul e 10, iar eu mi-am comandat 10pastile de nota 4, 10 de nota 5, la fel de 6 și apogeul, 10 cu tăria 8...m-am gândit să încep încet...
vineri a fost prima experiență cu o pastilă de nota 8...iar experiența a fost...uau...cum să explic?!...după 3/4 din cafea am simțit cum încep să văd mai bine...trebuie că vedeam mai bine pentru că îmi vedeam propriile vase de sânge și vizualizam chiar și cum mi se iriga creierul, milimetru cu milimetru, curbă după curbă...respiram mai repede, mai bine...zic eu că bine (poate și olynth-ul avut ceva de-a face, dar nu cred)...pulsul avea o altă cadență, totul părea un pic mai diferit...
astăzi am băut aceeași cafea de dimineață...nu mai era aceeași senzație...am mai băut una mai slabă la prânz...poate poate...da, m-am apropiat, dar nu am fost chiar acolo...dau și acum un pic din picior, dar nu cred că are vreo legătură cu cafeaua...n-are cum...
d-aia n-o să mă apuc eu niciodată de droguri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu