duminică, 1 mai 2011

O mie nouă sute optzeci și patru

de George Orwell

Chiar dacă pe alocuri nu ușor de citit și digerat, cartea curge lin și te îndeamnă să te tot întorci la ea.
Este vorba despre o viziune a unei lumi totalitare, în care orice urmă de personalitate a individului este sufocată încă din fașă, iar controlul vieții este complet - în fiecare casă exista tele-ecrane care urmăresc orice mișcare (Big Brother is watching you!). O încruntare, o vorbă neadecvată în timpul somnului și Polița Gândirii este acolo pentru a interveni.

Poza fratelui cel mare este expusă peste tot, iar sloganurile regimului sunt:

RĂZBOIUL ESTE PACE
LIBERTATEA ESTE SCLAVIE
IGNORANȚA ESTE PUTERE

Anihilarea trecutului și mizeria prezentului sunt privite prin ochii lui Winston Smith, care, prin însăși natura locului de muncă, nu reușește să ignore permanenta rescriere a trecutului în așa fel încât să se muleze pe vederile politice actuale și mereu schimbătoare ale regimului.
Cartea demonstrează că până la urmă orice tip de insubordonare - fizică, mentală și emoțională - poate fi înfrântă.

Nu înseamnă că ești nebun dacă faci parte dintr-o minoritate, chiar și dintr-o minoritate de un singur om. (Winston)

Principalul scop al războiului modern (...) este acela de a consuma produsul mașinii, fără a ridica nivelul general de trai. (O'Brien)

Cine controlează trecutul, controlează viitorul; cine controlează prezentul controlează trecutul. (Winston)

Puterea nu este un mijloc, puterea este un scop în sine. Nu instaurezi o dictatură ca să aperi o revoluție, ci revoluția o faci ca să instaurezi dictatura. Scopul persecuției este persecuția însăși. Scopul torturii este tortura. Scopul puterii este puterea. (O'Brien)

- Spune-mi Winston, cum își exercită un om puterea asupra altui om?
....
- Făcându-l să sufere.
- Exact. Făcându-l să sufere. Ascultarea nu ajunge. Dacă nu-l faci să sufere, cum poți fi sigur că ascultă de voința ta și nu de-a lui? Ai putere atunci când rupi conștiința omului în bucăți, iar bucățile vii le rearanjezi în forme noi, pe care tu însuți le hotărăști.


Normalitatea este, într-adevăr, statistică.

Pentru prima oară își dă seama că, dacă vrei să păstrezi un secret, trebuie să-l ascunzi și de tine însuți. Trebuie să știi mereu că ești în posesia lui, dar, până nu ai nevoie de el, să nu-i permiți nici o clipă să adopte, în conștiința ta vreo formă căreia să i se poată da vreun nume. (Winston)

Niciun comentariu: