cu Samuel L. Jackson (Black) și Tommy Lee Jones (White)
1 oră jumătate, 2 personaje, o cameră sărăcăcioasă aflată într-o colonie de leproși moral și un dialog între 2 lumi, 2 ideologii, între credință și ateism, speranță și lipsa ei, între un om care vrea să salveze și un altul care nu se vrea salvat. Nu este vorba atât despre depresie, cât despre conștientizarea dureroasă a lipsei motivației de a trăi, dacă oricum până la urmă totul - om, bucurie, dragoste - moare (The shadow of the axe hangs over every joy. ).
Belief 'aint like unbelief. If you're a believer and you finally got to come to the well of belief itself , then you 'aint got to look no further. There 'aint no further. But the unbelievers got a problem. He's set out to unravel the world. For everything he can point to that 'aint true, he leaves two false things laying there. (Black)
I long for Darkness. I pray for death, real death. And if I thought that in death I would meet the people I knew in life, I don't know what I would do. That would be the ultimate horror, the ultimate nightmare. If I thought I was gonna meet my mother again an' start all of that over, only this time without the prospect of death to look forward to... that would be the final nightmare. Goddamn Kafka on wheels. (White)
If people saw the world for what it truly is, saw their lives for what they truly are, without dreams or illusions, I don't believe they could offer the first reason why they should not elect to die as soon as possible. (White)
Filmul este mai mult decât fain, iar actorii sunt de-a dreptul mirifici. Până în ultimul moment, tot aștepți să se întâmple ceva, să se schimbe cumva firului sumbru al narațiunii, binele să fie recunoscut și acceptat, așa cum se întâmplă de obicei în filme americane. Dar aici nu-i cazul. Finalul sedimentează convingerea că nu-ți poți impune voința asupra altora, că nu le poți schimba deciziile. Așa cum mi s-a spus și mie la un moment dat, începând cu 5 ani fiecare este responsabil într-o oarecare măsură, potrivit cu vârsta, de acțiunile și hotărârile sale. Singurul căruia îi poți impune o decizie, pe care îl poți schimba, ești tu.
Pe mine sfârșitul m-a bulversat.M-am uitat pierdută la generic vreo 2-3 minute și am rămas cu un sentiment de tristețe cu iz de vechi, cumva genetică, de lume ca un lagăr de concentrare forțat.. și mai ales cu sentimentul de neputință.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu