Clubul norocoaselor - Amy Tan

Cartea a fost mai mult decât m-am așteptat când am cumpărat-o. Chiar m-a surprins. Prezintă 4 relații între mame și fiice, dureroase și frumoase, așa cum numai ele pot fi, şi cu atât mai dificile cu cât mamele au emigrat la maturitate din China, iar fiicele sunt născute şi crescute în America.
Povestea începe din perspectiva uneia dintre fiice, care își pierde mama și își dă astfel seama cât de puține ştie despre ea.

Și până la urmă, câți dintre noi își asumă această cunoaștere? Câți dintre noi vrem să știm mai mult despre mamele noastre, mai mult decât ne permite perspectiva proprie, limitată, cu ochelari de cal, în care ele apar doar ca niște prelungiri ale noastre, care au ca unic scop să ne crească, să ne îngrijească și să ne suporte? Ele există și în afara maternității și au existat acolo destul de mult timp înainte de a da ochii cu noi.

Din vina mea este astfel. Pentru copiii mei am vrut cea mai bună combinație: condiții americane și caracter chinez. De unde să știu că acestea două nu se potrivesc?

Am învățat-o ce înseamnă condițiile americane. Dacă aici te naşti sărac, rușinea asta nu durează mult. Ești primul pe listă pentru o bursă. Dacă acoperișul îți cade în cap, nu trebuie să-ți plângi soarta. Poți da în judecată pe oricine, poți să-l faci pe proprietar să-l repare. Nu trebuie să stai ca un Buddha sub un copac și să lași porumbeii să-și facă nevoile în capul tău. Poți să-ți cumperi o umbrelă. Sau poți să intri într-o biserică catolică. În America nimeni nu spune că trebuie să accepți condițiile pe care ți le oferă altcineva.

A învățat aceste lucruri, dar n-am putut să o învăț nimic despre caracterul chinez. Cum să te supui părinților și să-ți asculți mama. Cum să nu te arăți ce gândești, să nu-ți dai pe față sentimentele ca să poți profita de oportunitățile ascunse. De ce lucrurile ușoare nu merită osteneala. Cum să-ți cunoști valoarea și să o slefuiești, nu să o fluturi pe sub nasul tuturor ca un inel ieftin. De ce gândirea chineză e cea mai bună. (Lindo Yong - mamă, p.301)

Dar cum se poate să uit să spun de unde vine titlu, titlul acesta care induce atât de mult în eroare?!
Clubul a fost născocit de mama naratoarei, într-o noapte de vară atât de fierbinte, încât până şi moliile leşinau, în Kweilin-ul aflat sub o iminentă ocupaţie japoneză, un oraş de rămăşiţe adunate laolată, când în orice oră din zi şi din noapte se auzeau ţipete cu provenienţă incertă, de la vreun ţăran care despică gâtlejul unui porc fugar sau de la un ofiţer care bate un ţăran pe jumătate mort pentru că îi stă în cale pe trotuar. Clubul a fost o evadare din amorţeală. Clubul este un grup de patru femei, una pentru fiecare colţ al mesei de mahjong. Iniţiatoarea clubului, Suyuan Wu, a dus clubul cu ea în San Francisco, iar după moarte, locul ei la masa de joc a fost ocupat de fiica ei, Jingmei.