...

Celor mai mulți oameni li se întâmplă să-și piardă...inima, sufletul, partea aceea din individ care nu are nici o legătură cu logica, cu intelectul, cu mintea. Fie că o fac cadou, fie că le este subtilizată, rezultatul este în mare același: ea nu le mai aparține. Și nici măcar nu pare să îi deranjeze treaba asta până în momentul în care o primesc înapoi. Și atunci nu mai știu ce să facă cu ea...o plimbă aproasta dintr-o mână în alta ca pe un ou fierbinte și o privesc tâmp...pare cumva familiară, dar nu familială, nu o mai recunosc ca fiind a lor. Aici intervine un nou proces de autocunoaștere și autodefinire, un fel de revenire la adolescență, când încerci să te cunoști, să te formezi și să te obișnuiești cumva cu rezultatul. Uneori procesul este constructiv, alteori doar eroziv....sau poate ambele...
Oricum....norocoși cei care nu trec de prea multe ori prin adolescență...