de Orhan Pamuk
Nu prea știu ce să zic despre cele 600 și ceva de pagini. Prea mult?! Uneori felul autorului de a intra în detalii legate de miniatură m-a depășit complet. Recunosc că am citit un pic și pe diagonală, dar așa sunt eu: un pic mai incultă și cu răbdarea destul de subțire + că nu-mi prea aduc aminte să fi fost vreodată fan al povestirilor de genul O mie și una de nopți.
Ce mi-a plăcut în schimb foarte mult a fost faptul că fiecare personaj are proprii ochi și posibilitatea de a-ți povesti ceea ce vede el și doar el prin ei și asta pe tot parcursul romanului. Este foarte interesantă modalitatea aceasta de a aborda problema, pentru că sunt tot atâtea perspective câte personaje și ai posibilitatea de a fi pe rând fiecare dintre ele. Ar fi frumos să reușim și în viața reală să mai vedem și prin ochii altora.
Per ansamblu lectura a decurs destul de lin și repede.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu