Eu cred că da, dar cu greu...în timp...
Te schimbi când ţi-e plin sufletul, te schimbi când ţi-e gol, te schimbi odată cu trecerea anilor, te schimbă oamenii de lângă tine, te schimbi în urma unor şocuri puternice sau când realizezi că e cazul să te schimbi...în funcţie de ce a influenţat schimbarea, poate fi o tranziţie lină, nedureroasă şi naturală sau o zbatere adolescentină pentru construirea şi descoperirea unui nou eu. Oricum ar fi, contează foarte mult să accepţi schimbarea şi să ai persoane care să te susţină şi să te încurajeze.
Cei mai mulţi oameni se tem de schimbare...se agaţă cu mâini, picioare, dinţi de un moment şi nu vor să-i dea drumul...problema este că în felul acesta poţi pierde bucăţi dintr-o altă viaţă, diferită, dar tot a ta. Este adevărat că bucăţile pot fi şi dulci şi amare, dar până la urmă nu există garanţii în nimic, iar schimbarea este inevitabilă prin însăşi natura umană: ne naştem, creştem, ne formăm personalitatea, ne îndrăgostim, suntem fericiţi, suferim, îmbătrânim, murim.
Totu-i bine şi frumos până ajungem la practică. Aici se cam împute treaba ce-i drept, pentru că până la urmă este greu să te schimbi, adult fiind...există deja prea multe tabieturi, idei fixe şi asa mai departe...dar dacă există bunăvoinţă şi dorinţă, nimic nu este irealizabil.
Update: Mi-a zis prietena mea, missM, că am scris asa stii cum scriu alea...directoarele de redactie..in prima pagina a revistei unica...sau tabu..sau the one si tu stai pe wc...venita de la lucru...si ai cumparat revista ca sa te simiti asa pe pula ta..fetitza..si citind...o vezi pe aia...si zici..na uite frate cum stie..ea asa totu..e o lady...pe pula ei. Adevărul e că eu personal nu cunosc vreo gagică care să fie pe pula ei (ca să zic aşa)...fără dezechilibrări şi/sau rătăciri - cel puţin nu tot timpul - şi nici nu cred să fie atâtea în lumea asta...dar până la urmă şi noţiunea ar trebui dezbătută, analizată, să vedem ce presupune mai exact. Iar articolele de genul sunt doar discursuri motivaţionale, de cele mai multe ori autoadresate, prin care încerci să înţelegi de ce se întâmplă unele căcaturi şi să te îmbărbătezi, să te mai scuturi un pic de pământ şi să crezi că e loc de schimbare şi de mai bine...şi poate aşa chiar să realizezi măcar o parte din ce-ţi doreşti.
Morala rămâne oricum aceeaşi şi anume că eu cred în schimbare ca finalitate a unui proces adesea lung şi dureros.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu